Octavian Liviu Bumbu

Vă mulțumesc, domnule președinte. Vă felicit și vă urez succes.

Nu vreau să mai discut despre lege, despre propunere, pentru că au vorbit atât de frumos ceilalți dinainte. Chiar domnul Dumitrescu a ținut un curs, o prelegere, și cei din partea dreaptă, la fel, au vorbit foarte frumos. Sunt convins că legea va fi votată, dar nu pot să mă abțin să nu constat ceva: rigurozitatea dusă la exces a unor colegi în a analiza această lege prin care se condamnă totalitarismul comunist și cu atingeri chiar la ideologia comunistă, dar au trecut cu atâta indiferență pe lângă o porcărie de lege care a fost... nu știu cum a apărut și a trecut de noi înainte de vacanța parlamentară, prin care am legiferat tribunalele poporului. Știți foarte bine la ce mă refer, la acea lege de condamnare a altui totalitarism, dar prin care legiferăm condamnările pe care le-au făcut tocmai totalitarii comuniști.

Deci ar trebui un pic mai multă decență în a analiza cu atâta scrupulozitate această lege – știu eu? – foarte normală și firească. Și, referitor la lege, mai spun un lucru. Trebuie să iertăm, dar să nu uităm. Păi, cum să nu uităm, dacă ștergem tot ce s-a întâmplat? Alții au făcut muzeele Holocaustului peste tot, tocmai în ideea de a nu fi uitată o perioadă atât de dură. Acum ne împiedicăm că e de 10 metri sau 15? Aveau timp să facă amendamente. N-au făcut, dar își găsesc talentul în plen. Mi se pare jenant și revin, mai ales ținând cont de indiferența pe care au avut-o în a legifera tribunalele comuniste, cominterniste ale PCR-ului.

Vă mulțumesc.