Varujan Pambuccian

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vă mărturisesc că noi am stat în cumpănă. Pentru că, pe de o parte, proiectul acesta este util și necesar și, pe de altă parte, este înjumătățit de conținutul său.

Inițial voiam să ne abținem sau să votăm chiar împotrivă, dar faptul că este un proiect util ne-a îndemnat să votăm pentru.

Am avut o discuție și cu colegii de la UDMR, așa este, și am convenit să venim cu partea a doua a proiectului, ca o inițiativă legislativă parlamentară care să acopere și monumentele care nu se află în proprietatea publică sau privată a statului.

Colegul meu, domnul Ganț, a enumerat categorii de monumente care sunt pe Lista UNESCO – și vedeți că vorbim despre lucruri foarte serioase acolo și pe care este păcat să nu le abordăm în același fel.

La fel cum este păcat ca locurile în care au locuit mari oameni de cultură, de știință, cum a fost casa lui Spiru Haret, cum este încă locuința lui Dinu Lipatti și multe alte asemenea locuri cu care orice popor din lumea aceasta se mândrește, știe să le pună în valoare și nu le lasă să se dărâme, pentru ca în locul lor să apară o chestie banală, dar probabil foarte rentabilă...

Nu trebuie lăsate în paragină. Nu ne putem lăsa în paragină istoria. Nu putem să ne lăsăm în paragină oamenii mari care au construit istoria aceasta. Mă gândesc inclusiv – bine că s-a gândit cineva să îl repare – la monumentul funerar al lui Victor Babeș.

Este bine să nu uităm că nu suntem definiți doar prin prezentul nostru, suntem, poate, mult mai definiți prin generațiile care s-au succedat înaintea noastră! Vă mulțumesc.