Puiu Hașotti

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Voi începe prin a da o scurtă replică distinsului antevorbitor. Domnia Sa poate culege citate din liberali, eu nu am de cules vreun citat de la un lider al PD-L. ## Doamnelor și domnilor senatori,

Suntem la mai puțin de două luni de la învestirea Executivului format din Alianța PSD+PC și partidul prezidențial cunoscut ca PD-L și, după cum evoluează – mai corect ar fi să spun involuează – actul de guvernământ sub pomposul autodenumit „Parteneriat pentru România”, o idee prinde contur din ce în ce mai mult atât în rândurile opiniei publice, cât și în rândurile atâtor și atâtor analiști. Foarte pe scurt, aceasta sună cam așa: cu cât mai repede se va face schimbarea radicală la Palatul Victoria, cu atât mai mult va fi scutită țara de populism, amatorism și incompetență în gestionarea treburilor publice.

Viciile de structură ale Cabinetului Boc, pe care abia le-am amintit, își fac simțită prezența aproape în fiecare zi, în ciuda eforturilor propagandistice disperate ale actualilor guvernanți de a le masca prin tot felul de perdele de fum, unele întâmplătoare, prilejuite, să zicem, de anunțarea a tot felul de măsuri pentru contracararea jafurilor și crimelor, care, în ultima vreme, au acaparat atenția întregii țări, altele, dimpotrivă, puse la cale cu vinovată intenție – vezi afacerea „Sterling Resources”.

Rezultatul este o hărmălaie generală, o confuzie tot mai accentuată a unei populații înșelate deja grav prin promisiuni electorale ce nu pot și nu vor fi niciodată respectate. În spatele acestui decor de costum politic se ascunde însă un adevăr clar ca lumina zilei: rezervele de competență ale celor două partide care formează osatura Guvernului în funcție sunt foarte departe de imperativele și necesitățile momentului străbătut de România și de lumea căreia îi aparține.

Din această perspectivă, sunt total de acord cu opinia exprimată de presă în ultimul timp, și anume că ceea ce se întâmplă în zilele acestea demonstrează limitele foarte scăzute ale unui nefiresc parteneriat politic, nepregătit să gestioneze nici măcar o situație de normalitate, darămite una de criză.

În aceeași viziune la care, repet, subscriu, eșecul – pentru că deja cred că putem vorbi de un eșec – este validat chiar de președintele Traian Băsescu, care, încet-încet, începe să se delimiteze de Guvernul pe care l-a creat și despre care am aflat că l-a negociat încă de acum doi ani.

Doamnelor și domnilor senatori,

Orice declarație politică presupune, prin însăși definiția ei, exprimarea unei poziții politice, a unei convingeri personale, în consonanță cu orientarea generală a partidului căruia îi aparține cel care vine la tribună, convingeri rezultate din observarea atentă, dar și inerent subiectivă a unei scene politice a momentului.

Este, printre altele, și modalitatea constituțională și absolut democratică de a se face auzită opinia, oricât de critică, din partea membrilor opoziției la adresa pasagerilor deținători ai puterii.