Toni Greblă

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Eu nu am făcut multe precizări, stimați colegi. Am crezut că raportul comisiei, adoptat în unanimitate, va fi convingător. Vreau să spun că dacă era vorba de suprafețe agricole strict necesare cercetării, probabil raportul nostru ar fi sunat altfel.

În realitate, prin această propunere legislativă se urmărește altceva: se urmărește abrogarea unui articol din Legea nr. 169/1997 care spune „actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public al statului terenuri care sunt supuse restituirii – deci unde există cerere de restituire – își suspendă efectele până la rezolvarea cererilor de restituire”.

Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă să împiedic statul ca, atunci când am depus o cerere de restituire a unui anumit teren din domeniul privat al statului, al unităților administrativteritoriale, și sunt îndreptățit să mi-l restituie, să-l transfere abuziv, prin act administrativ, în domeniul public și atunci să nu mai pot intra în posesia terenului. Este cazul tuturor exproprierilor, dacă vreți, pentru cauză de utilitate publică. În loc ca statul român să mai facă exproprieri pentru cauză de utilitate publică, terenurile care nu au fost încă restituite le-ar trece prin acte administrative în domeniul public al statului și, conform acestei propuneri legislative, dacă ar fi adoptată, atunci nu am mai putea solicita restituirea terenurilor, evident,

persoanelor îndreptățite, în condițiile legii, inclusiv respectând și rămânând în vigoare prevederea potrivit căreia terenurile aparținând domeniului public, strict necesare cercetării, rămân în domeniul public și nu sunt supuse restituirii.

Propunerea legislativă pe care o examinăm astăzi nu are ca rol protejarea domeniului public destinat cercetării în scopuri agricole, ci urmărește să abroge un articol din Legea nr. 169/1997, care a prevăzut o protecție împotriva unui comportament posibil abuziv al statului, care, prin acte administrative, ar putea în fiecare zi să transfere terenuri din domeniul privat în domeniul public și, de altfel, toate acele terenuri nu ar mai putea fi supuse restituirii.

Vă reamintesc, și cu asta închei, stimați colegi, că în ceea ce privește Legea nr. 18/1991, cu modificările ulterioare, este departe de a fi considerată pusă în aplicare, mai mult de jumătate din suprafața țării, destinată restituirii, nu a ajuns încă, cu toate actele necesare – titluri de proprietate și intabulări –, în proprietatea celor îndreptățiți, astfel încât abrogarea acestui articol ar crea niște precedente foarte periculoase.

Vă mulțumesc.