Tudor Udriștoiu

Vă mulțumesc, domnule președinte. Timpul este înaintat, voi fi foarte scurt. Întâi și întâi, sunt de acord cu tot ce a spus domnul ministru Cseke și cu tot ce a spus domnul senator Filip. De la

dânsul aș vrea să subliniez câteva lucruri: apartenența sănătății la siguranța națională. Acele condiții puse managerilor sunt prea largi. Eu nu știu dacă mai este vreo direcție în România unde poți să fii orice și să conduci ceva. Numai la sănătate se poate. Vă spun că în sănătate nu este ca în uzină sau în alte locuri. În spital, dacă nu ai autoritate profesională, nu te crede nimeni. Dacă nu ai un șef de secție pe care să-l știe tot orașul, ești neica nimeni pe lângă el, tu, ca mare manager, care trebuie să conduci lucrurile acolo.

A treia chestiune, pe care mi-aș dori să o reluăm, să o discutăm, să colaborăm cu conducerea ministerului, ar fi acea problemă de regionalizare, aș spune eu – fie-mi scuzat subiectivismul, că vin din învățământul medical superior –, o regionalizare sub managementul – să zic așa, că e la modă! – instituțiilor medicale de învățământ superior, care zic eu că ar conduce lucrurile mult mai bine și ar rezolva această problemă reală. Centrele universitare sunt obligate să primească pacienți din toată regiunea. În momentul în care primăria sau județul discută problema, discută despre județul sau orașul respectiv, iar Casa Națională de Asigurări de Sănătate spune că nu interesează ce primește fiecare, ci interesează ce primește județul respectiv, și atunci se rup niște echilibre, și o regionalizare, zic eu, ar fi de dorit.

Mai aștept, în colaborare, ca, în orizontul unui an, să reușim să facem o lege a sănătății, dar nu o colecție de titluri și mai multe legi, că biata Lege nr. 95/2006, în patru ani, a sărit de 30 de modificări. Asta e a treizeci și una sau a douăzeci și noua, nu știu exact, și parcă sunt cam multe. Repet, mai multe legi, și nu una, de sute de pagini, care are titluri în interior.

Vă mulțumesc.

Sper că am fost suficient de scurt.