Frunda György

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Discuția acestei ordonanțe de urgență îmi dă posibilitatea să ridic problema inegalității prin care este tratat statul față de cetățean în executarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile.

Atunci când un cetățean al acestei țări este dator Fiscului, chiar dintr-o neatenție, primește de la Fisc o notificare și plătește întârzieri, penalități pentru fiecare zi până când își plătește datoria.

Pe de altă parte, statul, când este pârât într-o cauză, nu are obligația executării silite potrivit legilor adoptate de noi, atunci când, de exemplu, un consiliu de implementare a Legii fondului funciar nu execută și nu pune în posesie pe cineva, nu este obligat la niciun fel de penalități și la niciun fel de daune.

Eu cred că și în această cauză a acestei ordonanțe este adevărat că putem pune sub semnul întrebării moralitatea judecătorilor – ei sunt și reclamanții, ei sunt și judecători și

dau o hotărâre irevocabilă –, dar, în niciun caz, nu putem supune aceluiași semn de întrebare legalitatea hotărârii definitive și irevocabile.

Statul este obligat să plătească acestor judecători sumele respective. Nu cred că vom crea o premisă bună, un precedent bun atunci când noi amânăm executarea judecătorească a unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și cred că trebuie să ne gândim cu toții la a avea unul și același mod de execuție a hotărârilor judecătorești definitive românești și ale Curții Europene ale Drepturilor Omului, indiferent dacă cel executat este statul român, printr-una din instituțiile sale, sau este un cetățean român.

Dacă vom accepta asemenea discriminări în defavoarea cetățeanului și în favoarea cetății, cred că nu putem vorbi de un stat de drept și cred că cetățenii au dreptul moral și constituțional de a nu fi de acord cu asemenea legi. Vă mulțumesc.