Romulus Bulacu

Am o interpelare către Ministerul Culturii și Identității Naționale, domnului ministru Valer Daniel Breaz.

Obiectul interpelării: „Acordarea titlului «Tezaure Umane Vii» domnului Alexandru Ilinca”.

Domnule ministru,

Învățarea unui meșteșug reprezenta în trecut un mod de a trăi în satul românesc. Printre acestea, opincăritul era o artă care se practica cu succes în comunitățile rurale, în prezent fiind un meșteșug pe cale de dispariție. Dacă în trecut era încălțăminte uzuală, astăzi opincile sunt obiecte de muzeu sau suveniruri pentru turiști.

Într-un modest atelier din Râmnicu Vâlcea, la cei 65 de ani, Alexandru Ilinca, ultimul opincar din Oltenia, se încăpățânează să ducă meșteșugul mai departe – un meșteșug făcut cu credință și respect. Originar din satul Orlești, Vâlcea, domnul Ilinca a deprins meșteșugul de la tatăl său, Gheorghe, încă de la vârsta de 6 ani. Domnia Sa păstrează vie această tradiție, folosind întru totul tehnici arhaice și materiale autentice de confecționare. Târgurile rurale, județene, naționale și internaționale la care domnul Ilinca a fost invitat să participe au reprezentat pentru Domnia Sa oportunități de promovare a meșteșugului prin exemplul viu. Un om rar, al unei lumi pierdute în negura timpului – așa este percepută prezența meșteșugului... meșterului vâlcean la toate aceste evenimente. În fiecare an, domnul Ilinca organizează sau participă la ateliere demonstrative, menite să promoveze în rândul tinerilor dorința de păstrare a tradiției. Nu în ultimul rând, a transmis tainele meșteșugului copiilor și nepoților, așa cum a învățat de la tatăl și bunicul său.

Recomandările și distincțiile primite de la instituțiile județene și naționale de cultură, Direcția pentru Cultură Vâlcea, Muzeul „Aurel Sacerdoțeanu”, Centrul pentru Conservarea și Promovarea Patrimoniului Vâlcea, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, și, nu în ultimul rând, încurajările comunității locale l-au determinat pe domnul Ilinca să-și depună dosarul pentru obținerea titlului de „Tezaure Umane Vii”, în cadrul Programului UNESCO organizat de Ministerul Culturii în primăvara anului trecut.

Comisia de evaluare a respins candidatura meșterului nostru vâlcean pentru că nu se poate face dovada că domnul Ilinca ar fi un continuator al opincăritului. Mai mult, în argumentele respingerii dosarului este comunicat că pregătirea de croitor a influențat deprinderile de învățare a meșteșugului, deși vă reamintesc că dumnealui practică aceste tehnici de la 6 ani. Nu în ultimul rând, i se recomandă redepunerea dosarului în sesiunea 2019, care, deși nu există anunțuri publice ale desfășurării, se pare că s-a derulat în luna februarie, având, la rândul ei, titlurile deja stabilite și oferite.

Tot în acest context, vă reamintesc că domnul Ilinca a depus un memoriu către Guvernul României, transmis de Secretariatul General către ministerul dumneavoastră în urmă cu trei luni, la care nici până azi nu a primit răspuns.