Mircea Dan Geoană

Domnule președinte,

Stimate colege și stimați colegi,

Am să fiu foarte scurt. Este o evoluție pozitivă și este o evoluție care se petrece, practic, în toată lumea occidentală și chiar și dincolo de aceasta.

Ceea ce aș vrea, în schimb, să aduc în atenția Guvernului și a colegilor și colegelor noastre este o conversație, pe care Senatul a mai găzduit-o, cu privire nu la cele trei categorii de piețe reglementate prin această megastructură, ci la acel actor care, de multe ori, este absent din conversația noastră, dar care a dus, cu adevărat, greul perioadei pe care o traversăm și noi, și alții.

Și acesta este consumatorul de servicii financiare, cel care se împrumută, cel care este mic acționar, cel care-și riscă economiile sau businessul și care este insuficient de bine protejat în statul român.

În Statele Unite ale Americii, pentru că tot de acolo a pornit, probabil, și sursa de inspirație, alături de _city_ -ul londonez, a acestui tip de structură, președintele Obama și administrația au propus în cadrul instituțiilor de reglementare și o autoritate pentru protecția consumatorului financiar. Exact acel mic acționar, acel mic client, acel mic jucător pe piață care întotdeauna este neglijat și întotdeauna este cel care este pus să plătească atunci când marii jucători financiari, bancari, statali, ministere de finanțe, bănci centrale, greșesc.

Acest lucru este cu atât mai necesar în România, pentru că această cultură a capitalismului de acționariat popular este foarte redusă. Când să o învețe românul? În ultimii câțiva ani de zile, 10-20 de ani, cel mult, poate și mai puțin?

De aceea, aș dori, poate, dincolo de dezbaterea noastră, care, evident, nu mai permite redeschiderea subiectului atât de mult, să vă gândiți și să încercați să reluați această conversație la care au participat toți actorii despre care s-a făcut vorbire în cadrul Senatului nostru într-o audiere dedicată în urmă cu un an și ceva și să vă rog să vă gândiți în care dintre aceste entități veți putea plasa o entitate distinctă, care să se ocupe de acești oameni. Românii s-au fript în anii când se dădea credit cu buletinul și nu este vina lor, este și vina celor care i-au ademenit către aceste împrumuturi. Dacă vă uitați la numărul imens de oameni, firme, cetățeni, familii care, astăzi, nu mai pot să mai plătească și care sunt dincolo de limita supraviețuirii, de multe ori chiar fizice – acești oameni nu se regăsesc în acest proiect –, cred că este o imensă greșeală strategică să nu încercăm să-i reprezentăm și să le dăm posibilitatea de a-și apăra interesele și – de ce nu? – chiar de a-i proteja, evident, respectând regula jocului și rolul fiecărui actor în acest sistem financiar.

Vă rog să țineți cont de această observație.

Munca este a colegilor din Senatul precedent. Ar fi păcat să nu încercăm să fructificăm și poate că reprezentanții Guvernului vor prelua sugestia noastră.