Toni Greblă

## Stimați colegi,

Pentru mine este și mai dificil, dar, dacă nu se invoca de atâtea ori curtea și nu se invocau și prevederile legale, probabil nu aș fi luat cuvântul. Nu aș fi luat cuvântul și aș fi votat într-un anume fel și dacă mie, personal, nu-mi ușura sarcina colegul nostru, domnul senator Mircea Diaconu, care a luat, recent, hotărârea de a nu mai candida pentru un mandat în Senatul României.

Sigur că justiția are căile ei și hotărârile judecătorești pe care le putem analiza, mai ales după ce rămân definitive, le analizează specialiștii, sunt publicate comentarii în reviste de specialitate, o putem face și noi la tribuna Parlamentului, putem să criticăm o decizie a instanței rămasă definitivă, dar avem obligația să o respectăm, ea este executorie. Acesta este un prim aspect.

Al doilea aspect este că, în momentul în care vorbim despre legalitate, trebuie să avem un pic mai multă rigoare. Agenția Națională de Integritate are și caracter jurisdicțional. Rapoartele întocmite de Agenția Națională de Integritate, dacă rămân definitive prin faptul că nu sunt contestate sau ca urmare a respingerii contestației introduse de cei interesați, sunt executorii, produc efecte juridice și constată o stare de incompatibilitate. Din păcate, hotărârile judecătorești de la curtea de apel și de la Înalta Curte de Casație și Justiție, după ce constată buna-credință a colegului nostru, faptul că, având în vedere această bună-credință, nu trebuie să răspundă nici civil, nici administrativ, nici disciplinar pentru starea de incompatibilitate, nu merg mai departe să admită contestația domnului senator și să desființeze raportul ANI care a constatat starea de incompatibilitate.

Dacă distinsul meu coleg senator, altfel un reputat medic, a vorbit înaintea mea, aș putea să spun și eu, folosind niște termeni medicali, că la domnul senator Mircea Diaconu operația a reușit, dar verdictul final este că respinge contestația introdusă și menține, _per a contrario_ , raportul ANI. Aceasta pe de o parte.

Pe de altă parte, mai constată Înalta Curte de Casație și Justiție că starea de incompatibilitate, indiferent de bunacredință sau reaua-credință, este o stare obiectivă, astfel încât nu avem ce să facem aici.

Ce se poate totuși salva din această situație, absolut inconfortabilă pentru noi toți, absolut nemeritată pentru domnul senator Mircea Diaconu, este ca, în cazul în care prin votul Senatului mandatul domnului senator ar înceta, până la data încetării domnul senator Mircea Diaconu să-și păstreze calitatea de demnitar, de senator, drepturile bănești și toate drepturile izvorâte din această calitate, urmând ca ele să înceteze pentru viitor, având în vedere buna-credință de care a dat dovadă și faptul că a desfășurat activitate în Parlament, ca noi toți ceilalți.

Cu regretul că a trebuit să intervin într-o speță atât de delicată, îmi exprim totuși convingerea că domnul senator a luat o hotărâre înțeleaptă, care ne-a ajutat pe noi în decizie. Mulțumesc.