Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·25 martie 2014
Dezbatere proiect de lege · respins
Emil Marius Pașcan
Discurs
## Vă mulțumesc.
Eram înscris la cuvânt și ieri, înainte să suspendăm lucrările, și îmi susțin punctul de vedere, pe care-l păstrez, respectiv că ne-am confruntat cu toții cu o sfidare din partea Guvernului – și nu este prima –, și am dorit să reacționez în acest sens, legat de proiectul legislativ pe care-l avem în dezbatere.
Fără discuție, el trebuie susținut, întrucât este cât se poate de firesc ca orice cetățean al acestei țări să poată avea acces gratuit la legile care sunt promulgate și adoptate, publicate în Monitorul Oficial.
Însă, apropo de răspunsul monosilabic al reprezentantului Guvernului de ieri, vă reamintesc, stimați colegi, ceea ce v-am spus și cu alte ocazii, respectiv săptămâna trecută – și cred că se întâmplă în fiecare săptămână –, când un proiect de lege, cum a fost cel de prorogare a unui termen pentru publicitate, pentru aplicarea unei legi, de fapt, se produce după următorul mecanism: Guvernul emite o ordonanță de urgență, determină mai apoi, firește, prin presiunea politică și prin raportare la parlamentarii puterii, să-l susțină, să-l promoveze în Parlament, iar mai apoi vine cu un termen de prorogare pentru doi ani de zile pentru a-l aplica. Și sfidează, implicit, raportul negativ, de respingere, din comisiile de specialitate. Același lucru s-a întâmplat nu doar cu acest proiect privind publicitatea, ci s-a întâmplat și cu proiectul privind numirea președintelui Televiziunii și al Radiodifuziunii. Pe aceeași procedură, comisia vine cu raport de respingere în Parlamentul României și mai apoi el se întoarce pentru raport suplimentar fiindcă nu convine Guvernului, dar, în același timp, Guvernul tratează cu mult cinism, dispreț și de pe poziții de superioritate parlamentarii.
Și cred că cei mai revoltați ar trebui să fie cei care sunt ai puterii, întrucât ei sunt primii lezați și tratați ca votaci de serviciu. Adică nu contează ce stabilim în comisii, nu contează că avem raport de respingere, ci pur și simplu contează poziția de superioritate a Guvernului. Adică „lasă că știm noi ce aveți de votat”. Și, prin urmare, se întoarce raportul la presiune politică.
Asemenea practici, domnule președinte, sunt inacceptabile, sfidătoare și intolerabile, apropo de activitatea noastră, și mă întreb dacă, în viziunea Guvernului, dacă se perpetuează într-o asemenea manieră de raportare la Legislativ, mai contează în vreun fel sau altul Parlamentul. Mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.