Remus Florinel Cernea

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte.

Cred că este mare nevoie de o astfel de lege, pentru că legislația electorală din țara noastră este în continuare cea mai restrictivă din zona țărilor democratice.

Pentru Parlamentul European este cerut un număr uriaș de semnături pentru a se putea înregistra candidaturile, 200 de mii minimum pentru partide, respectiv 100 de mii minimum pentru candidații independenți. Or, în aceste condiții, partidele mai mici sau candidații independenți lipsiți de resurse importante au mari dificultăți, practic le devine cvasiimposibil să se înscrie în competiție. Dar, atunci când avem o bătălie electorală, în care condițiile de înregistrare sunt atât de restrictive, competiția are de suferit, pentru că anumite voci, care poate ar avea ceva de spus și poate ar avea șanse reale să obțină numărul de voturi necesar pentru cel puțin un mandat, nu vor putea deloc să participe.

Spre comparație, în Spania, o țară cu mult mai mulți cetățeni decât România, un independent se poate înscrie la alegerile europarlamentare având 10 mii de semnături minimum în sprijinul candidaturii sale.

În România, numărul este de 10 ori mai mare, ceea ce face ca multe voci, repet, din societate, care poate ar aduce idei noi și care ar putea participa la competiție, ajutând și partidele mari să devină mai competitive, pentru că partidele mari, dacă nu se lovesc de o reală concurență și dacă nu sunt suficienți competitori care să pună o anumită presiune pe partidele mari..., pentru acestea va fi o sarcină mult mai grea să se reformeze.

De aceea, legislația, amendamentele pe care le propun, și anume reducerea numărului de semnături de la 200 de mii pentru partide la 40 de mii..., 40 de mii oricum e foarte mult, dar măcar pentru un partid mai mic devine rezonabil și acestea au o șansă să le poată strânge.

De asemenea, pentru independenți, reducerea de la 100 de mii la 20 de mii, de asemenea devine un număr cât de cât rezonabil, care ar permite o lărgire a competiției. Competiția este necesară și în economie, și în sport, și în politică. Dacă în economie nu avem o reală competiție, știți foarte bine la ce se ajunge. Dacă în sport nu avem o reală competiție... imaginați-vă că la olimpiadă sportivii ar trebui să fie obligați să plătească un tricou de un milion de euro pentru a intra în arenă. Nu vor intra cei mai competitivi, vor intra cei mai bogați. Dar sportul are în primul rând de-a face cu competiția. La fel și politica. Or, aceste măsuri restrictive împiedică o reală competiție politică în România.

Și fac apel la partidele mari să se deschidă și să accepte competiția, să nu se apere prin legi restrictive, ci să câștige, dacă se poate, toate voturile, arătând că sunt deschiși unei competiții și că nu se tem inclusiv de partide mai mici sau de independenți.

O a doua modificare pe care am propus-o este ca un mandat să fie obținut de către un partid nu trecând pragul de 5%, care este un prag politic și un prag restrictiv, ci trecând de coeficientul electoral, care înseamnă în România 3,125%, adică 100 de procente împărțite la 32 de mandate.