Emilian Valentin Frâncu

Persoanele vârstnice din România se confruntă de ani buni cu vicisitudini, privațiuni și umilințe. Mai ales situația vârstnicilor devine dramatică în momentul în care aceștia sunt imobilizați de boală sau de bătrânețe. Familiile sunt cele care le pot acorda cea mai bună îngrijire și, de aceea, ne-am propus să modificăm art. 13 din Legea nr. 17/2000, în sensul introducerii programului lunar normal de care să beneficieze soțul sau una dintre rudele care au în îngrijire o persoană vârstnică dependentă, numai în perioadele de îngrijire necesare stabilite potrivit legii.

Menționez că în acest moment se permite ca doar o jumătate de normă să fie alocată soțului sau unui membru al familiei, plătită din bugetul asigurărilor de stat. Restul, doar dacă unitatea administrativă în care locuiește persoana vârstnică imobilizată la pat are fonduri. Ni se pare anormal să nu găsim o soluție ca vârstnicul imobilizat, bolnav, să nu aibă posibilitatea să fie îngrijit de un membru al familiei, care să beneficieze de normă întreagă.