Marian Neacșu

Vă mulțumesc frumos, doamna președinte. Bună dimineața, stimați colegi!

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Ultima păcăleală a lui Traian Băsescu” și trebuie să recunosc că, la data la care am conceput acest material și am ales titlul, nu știam că va deveni penultima și că va face parte dintr-un lung șir, probabil.

Probabil că, de la înălțimea foișoarelor Palatului Cotroceni, România se vede tare mică și îndepărtată, România reală, țara aceea frumoasă și bogată, așa cum învățam la lecțiile de istorie ori în versurile unor poeți „mai patrioți” – ar spune președintele Băsescu – decât intelectualii și tinerii de astăzi.

Dacă nu așa ar sta lucrurile, am avea serioase probleme în a înțelege ultima dintre găselnițele domnului (încă) președinte.

Domnul Băsescu propune modificarea Constituției, argumentând că ar fi mai ieftin ca Parlamentul țării să aibă o singură Cameră, cu 300 de reprezentanți. Cel de-al doilea argument al dumnealui este că, pe această cale, s-ar reduce corupția.

Declar deschis că sunt de acord cu o parte din propunerea președintelui. Dincolo de o continuă demonetizare și chiar o damnare a instituției fundamentale a democrației (sună parcă puțin emfatic) – Parlamentul –, nu pot să nu remarc cu aceeași onestitate pe care am cărat-o după mine toată viața (și uneori și ea pe mine) că ne mai și merităm soarta, că, în mod sigur, se poate lucra mai eficient cu un număr mai redus de parlamentari și, evident, dublat de o diminuare corespunzătoare a personalului administrativ al Parlamentului. Însă a face din asta cea mai importantă problemă a nației și de rezolvarea căreia depinde, în mod fundamental, destinul fiecărui roman, dacă nu ar fi o glumă proastă, aproape că ar fi una bună. Și aș face lobby pentru această propunere, dacă argumentele prezentate ar fi cele reale.

Primul argument al președintelui Băsescu este o prostie care sare în ochi pentru că economia care s-ar realiza la buget este infimă, comparativ cu nevoile existente și cu dimensiunea produsului intern brut.

Unii s-au grăbit și au calculat că statul ar economisi 36 de milioane de euro în fiecare an. Ce se poate face cu 36 de milioane de euro? Cu siguranță, afaceriștii care îl finanțează pe domnul Băsescu asfaltează cu acești bani doi-trei kilometri de drum (despre autostrăzi, mai la vară). Nu mai spun că domnul Berceanu – ministrul transporturilor și

colegul domnului Băsescu – a avut în ultimii ani acces la fonduri de sute de milioane de euro, dar nu a reușit să facă măcar un kilometru de autostradă. Mă întreb: câte milioane de euro au tocat doamnele Udrea și Ridzi, protejatele domnului Băsescu, pentru care acesta a dat ordin să se înființeze două ministere?

Cum uită domnul președinte că numai bugetul Ministerului Turismului este aproape cât bugetele reunite ale celor două Camere? Întrebarea este evident retorică. Amnezia selectivă este una dintre calitățile cu care Domnia Sa ne-a obișnuit de-a lungul vremii.