Csép Éva Andrea

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte de ședință. Dragi colegi,

Ziua internațională de conștientizare a autismului este marcată în fiecare an la nivel mondial în data de 2 aprilie, cu scopul de a promova o mai bună înțelegere a autismului și de a crește nivelul de informare a publicului larg privind nevoile deosebite ale persoanelor cu autism și ale familiilor acestora.

Potrivit datelor statistice, în România există circa 30.000 de adulți și 20.000 de copii cu autism. Tulburările din spectrul autist sunt complexe, caracterizate prin dificultăți în comunicare și limbaj, au cauze multiple și pot afecta creierul în moduri diferite. Afecțiunea nu se poate vindeca, dar până la jumătate dintre copiii diagnosticați ajung să aibă o viață independentă mulțumită intervenției timpurii.

Părinții/aparținătorii persoanelor cu TSA depun mari eforturi, de la aflarea diagnosticului și până la accesarea serviciilor. Etapele pe care trebuie să le parcurgă alături de copii, toate barierele pe care trebuie să le depășească, duc la oboseală cronică, frustrări sau traume familiale. De cele mai multe ori, acești părinți se implică activ în strângerea de fonduri, înființează asociații, caută soluții, se implică în elaborarea de politici publice, întrucât nu există sprijin real din partea instituțiilor de resort.

Există în legislație prevederi privind integrarea copilului cu cerințe educaționale speciale în învățământul de masă, dar nu există nicio sancțiune dacă nu sunt profesori de sprijin sau nu se aplică un curriculum adaptat, deși art. 24 al Convenției ONU prevede că: „Statele părți recunosc dreptul persoanelor cu dizabilități la educație. Totodată, statele părți vor asigura un sistem educațional incluziv la toate nivelurile, precum și învățarea pe tot parcursul vieții. Se asigură adaptarea rezonabilă a condițiilor la nevoile individului.”

## Stimați colegi,

Nu putem să așteptăm soluții doar din partea ONG-urilor, care, în cazul persoanelor cu TSA, joacă un rol crucial în societate, preluând chiar responsabilitatea autorităților în acest sens. Noi, oamenii politici, suntem cei responsabili și noi trebuie să asigurăm un cadru legal protector și surse de finanțare pe măsură pentru serviciile specializate destinate acestor persoane.

Vă îndemn, dragi colegi, să nu rămânem indiferenți și să luăm măsuri clare pentru depistarea timpurie a acestor tulburări, pentru dezvoltarea optimă a acestor persoane și pentru a crea șanse egale pentru a facilita integrarea acestora.

## De exemplu:

– aplicarea screeningului gratuit de către toți medicii de familie tuturor copiilor care până la vârsta de doi ani nu au formate abilități de comunicare nonverbale și limbaj impresiv;

– crearea programelor preventive și educaționale pentru părinți;

– susținerea centrelor sociale acreditate și înființarea serviciilor specializate, prin reglementarea unui standard de cost pentru aceste tipuri de servicii;