Valeriu Todirașcu

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte de ședință. Interpelarea mea de astăzi se adresează domnului Eugen Nicolăescu, ministrul sănătății.

Obiectul interpelării: „Propunerea nr. 3 de creștere a finanțării sănătății fără alocări suplimentare de fonduri de la buget, respectiv prin diminuarea costurilor nejustificate generate de modalități incorecte de soluționare a solicitărilor privind analizele de laborator în cadrul laboratoarelor publice”.

## Domnule ministru,

Până în prezent, am emis și trimis în atenția dumneavoastră două propuneri de creștere a finanțării sănătății fără să necesite alocări suplimentare de fonduri de la bugetul de stat, care se realizează prin diminuarea costurilor actuale nejustificate, ce decurg din luarea în considerație a unor rapoarte de cost-eficiență. Astfel:

– prima propunere a fost făcută în interpelarea înregistrată de mine la Senat în 15 mai 2013, care se referă la necesitatea definirii corecte a structurii viitorului pachet de servicii medicale de bază, unde printr-un studiu de costeficiență al diverselor servicii medicale, „clasice” sau inovatoare, ieftine sau scumpe, să se identifice și să se includă în pachetul de bază acele servicii medicale care oferă un efect medical benefic asupra unui număr cât mai mare de asigurați;

– a doua propunere a fost făcută de mine prin emiterea unei declarații politice în 6 iunie 2013, care se referă la necesitatea reluării urgente a finanțării activității transplantului renal, care ar disponibiliza până la de 10 ori mai mulți bani din fondurile care sunt alocate acum de Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în mod nejustificat, pentru dializă.

Interpelarea de astăzi reprezintă o a treia propunere, pe care v-o prezint, de creștere a finanțării sănătății fără alocări suplimentare de fonduri de la buget, care se referă la domeniul diagnosticului de laborator, care generează, nejustificat, o uriașă risipă din banii asiguraților, de peste 40 de milioane de euro anual, grație politicilor antieconomice aplicate de Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate prin următoarele două ordine emise anterior:

În primul caz, risipa se realizează prin faptul că analizele de laborator care nu sunt urgente și care sunt ineficiente economic continuă să fie realizate nejustificat în regie proprie de către laboratoarele publice din cadrul spitalelor, centrelor de transfuzie, laboratoarelor din DSP-uri, dar și alte laboratoare publice. Aici, costul nejustificat al analizelor de laborator plătit din banii asiguraților se realizează prin Ordinul comun al Ministerului Sănătății și al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate privind Metodologia de decontare a contractului-cadru, grație căruia analizele neurgente și care sunt ineficiente economic au costuri de peste 10 ori mai mari decât prețul pieței. Această ineficiență se poate calcula ușor prin însumarea valorii totale anuale cheltuite de un laborator public pentru achiziția materialelor de laborator la care trebuie adăugat costul anual cu personalul, amortizarea aparaturii, costurile de regie, iar apoi toate aceste costuri trebuie împărțite la numărul anual de analize solicitate în acea unitate pe durata aceluiași an.