Dan Tanasă

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică îl amintește astăzi pe marele cărturar Paul Goma.12

Paul Goma s-a născut la 2 octombrie 1935 în satul Mana, județul Orhei, Basarabia, într-o familie de învățători.

În martie 1944, familia Goma se refugiază din calea invadatorului sovietic în Transilvania. În 1949 Paul Goma intră prin concurs elev bursier la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu. În 1952 este exmatriculat, după ce în luna mai a aceluiași an fusese convocat la Securitatea din Sibiu, fiind „reținut” 8 zile pentru că vorbise în clasă despre partizanii din munți. Tatăl său reușește să-l înscrie la Liceul „Negru Vodă” din Făgăraș.

În 22 noiembrie 1956, acuzat fiind de acte de solidaritate cu Revoluția din Ungaria, Paul Goma este arestat la Universitate, fiind dus la Ministerul de Interne. Va fi condamnat la doi ani de închisoare corecțională pentru delictul de „agitație publică”. În martie 1958 este trimis la Penitenciarul Gherla. În noiembrie este eliberat din închisoare, fiind trimis pentru 36 de luni cu domiciliul obligatoriu în satul Lătești, raionul Fetești. Restricția domiciliară avea să-i fie prelungită cu încă 24 de luni.

În decembrie 1966 publică volumul de debut „Camera de alături”, singura carte pe care Paul Goma a reușit să o publice în România înainte de plecarea în exil. În 1971 romanul „Ostinato”, interzis de cenzură în România, apare la Editura „Suhrkamp” din Germania, apoi în Franța la „Gallimard”.

La 20 noiembrie 1977, după ce i s-a retras cetățenia, Paul Goma pleacă definitiv, cu soția și fiul lor, din România. Sosiți la Paris, vor cere imediat azil politic. Un reportaj realizat în Franța acelor vremuri titra extrem de inspirat – „România în 1977 a cunoscut două cutremure: unul de pământ, în 4 martie, altul al oamenilor, prin Mișcarea Goma.” Din cauza cărților publicate în Occident, Uniunea Scriitorilor îl exclude din rândurile ei în 1977.