Toni Greblă

Pentru că am prezentat raportul obiectiv, în calitatea mea de președinte, acum vreau să-mi exprim câteva gânduri în legătură cu dorința multor români de a avea parte în România de procese drepte, în înțelesul fiecăruia, dar care să se termine într-un timp rezonabil, un timp cât mai scurt posibil. Sub acest aspect, prima tentație pe care am avut-o a fost să salut inițiativa guvernamentală, pentru că sunt câteva lucruri acolo care au rolul și, într-un anume context, chiar pot contribui la actul de grăbire a proceselor.

Din păcate, în materie de justiție, constatăm pentru a nu știu câta oară că nu există o colaborare între principalele instituții sau autorități care concură la realizarea actului justiției, și din nou Ministerul Justiției vine cu un proiect de lege, din nou Ministerul Justiției ne spune „l-am dezbătut cu principalii noștri «parteneri»”, apoi Înalta Curte de Casație și Justiție, Asociația Magistraților din România și așa mai departe ne înaintează importante obiecții, nu cu încărcătură politică, în legătură cu textele supuse dezbaterii noastre astăzi. Din acest punct de vedere, nu reușesc să înțeleg de ce Ministerul Justiției nu găsește cu cale să negocieze cu Înalta Curte de Casație și Justiție, cu Parchetul General, cu Consiliul Superior al Magistraturii și așa mai departe, să convină niște texte, pentru că, dacă ei convin textele respective, acestea sunt și transpuse, implementate, puse în practică imediat. Împotriva voinței tuturor, este greu să legiferezi.

Și astăzi Ministerul Justiției sau cine a decis acest lucru a mai făcut o greșeală, dovada faptului că așa se lucrează acolo, ca să întreținem o stare care nu este cea mai bună. Dacă se dorea invitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Consiliului Superior al Magistraturii, a oricăror alte instituții sau autorități, invitația trebuia să fie făcută oficial și la nivel de șef de instituție. Domnul ministru are la stânga dânsului o distinsă judecătoare de la Înalta Curte, care nu are o funcție de reprezentare aici. Este dovada de a-i pune pe unii contra altora, și luați-o, domnule ministru, ca o recomandare.

Este dorința mea, pe care v-am transmis-o în mai multe rânduri, să negociați cu principalii dumneavoastră colaboratori, luni de zile, până ajungeți la un compromis rezonabil, și apoi să munciți toți pentru a-l transpune în practică. Altfel, nu vom avea niciodată nici texte de lege care să fie însușite de cei care trebuie să le aplice, nici voință comună de a face ca lucrurile să se îndrepte în justiția românească.

Mai mult decât atât, vreau să vă spun că acest proiect de lege, care are unele modificări de substanță în ceea ce privește, în principal, desfășurarea procesului civil și penal în România, este necunoscut atât unei bune părți a celor care trebuie să-l aplice, cât și marelui public și, din acest punct de vedere, cred că efortul de a-l pune acum în aplicare, când aceste prevederi se găsesc în noile coduri adoptate de noi – și noi am convenit aici că avem nevoie de termen pentru a le pune în aplicare, inclusiv pentru a le populariza în rândul oamenilor –, presupune un lucru făcut în grabă.