Adrian Păunescu

## Vă mulțumesc.

În același timp, să ne amintim că mai sunt în viață oameni de cultură valoroși pe care nu trebuie să-i lăsăm pradă disperării și mercantilismului, nu trebuie să lăsăm să fie călcați în picioare.

Această alarmă pe care am auzit-o cu toții și care s-a declanșat aici ne-a arătat cât de bine suntem pregătiți pentru summit-ul care urmează. Aș vrea să folosesc prilejul pentru a cere puțin mai multă abnegație și puțin mai multă vocație din partea celor care se ocupă de aceste lucruri. Sigur că oricui i se poate întâmpla, dar parcă a durat prea mult și chiar mă enervează că trebuie să lucrăm la concurență cu alarmele.

Am asistat în ultimele zile, într-adevăr, la o nouă ofensivă, de această dată mai discretă, de această dată mai _soft_ , ca să zic așa, împotriva spiritului românesc din Transilvania. L-am ascultat pe colegul nostru, senatorul Frunda, într-o înfruntare cu fostul prim-ministru Petre Roman, înfruntare care, din păcate, s-a transformat într-o fraternizare și complicitate inadmisibile, din care reieșea că la 15 martie 1990 în Ardeal și, cu deosebire, la Târgu-Mureș românii au fost și sunt de vină pentru tot ceea ce s-a întâmplat, și nu numai românii, ci și securiștii care au vrut să-și arate utilitatea. Omul vorbea ca și când Ungaria nu avusese și nu are Securitate. Ba eu cred că are, și are și spioni, unii dintre ei se vor recunoaște de-a lungul vremii încet, încet. Se vor decupa.

Este însă inadmisibilă batjocorirea țăranilor din Ibănești, din Hodac și din toate satele care au auzit în 1990 ceea ce s-a spus acolo, în Târgu-Mureș, de exemplu: „Ardealul înapoi!”, „Plecați acasă!”, toate lozincile împotriva unității naționale și împotriva apartenenței Transilvaniei la România. De fapt, nici domnul Markó nu a făcut altceva decât să vorbească iarăși despre „patria noastră comună, Transilvania”. Patria noastră comună este România, domnule Markó. Poate nu ați apucat să observați că peste Carpați este o zonă numită Muntenia, înspre răsărit o zonă numită Moldova și că acestea toate constituie patria noastră comună, România. Toate aceste provocări trebuie să înceteze! Nu se poate trăi în această stare permanentă de neliniște și de provocare și de sfidare a celor mai elementare drepturi: dreptul la o țară liniștită, dreptul la viitor.

Nu românii au fost de vină, nu securiștii români, ci provocatorii din Ardeal și din Ungaria care au considerat că e momentul atacului împotriva unității naționale românești. Acum, de fiecare dată când avem o perspectivă vine cineva și ne obligă la marșarier. Trebuie să o luăm înapoi cu toate oglinzile retrovizoare strâmbe.

## Domnilor colegi,

Ni s-a vorbit despre un băiat bătut. Regret, sunt trist pentru asta. Este inadmisibil ca un băiat, un copil ungur să fie bătut de niște manifestanți, dar văd că niciunul dintre colegii UDMR-iști nu a spus încă un singur cuvânt de regret despre felul cum a fost zdrobit pe caldarâm, la Târgu-Mureș, Mihăilă Cofariu acum 18 ani. Regretul a durat numai cât părea că e ungur și cât toate agențiile de presă din lume spuneau că un ungur a fost zdrobit de criminalii români. Când s-a constatat însă că era român, nu au mai fost nici criminali cei care l-au zdrobit și nu a mai fost nici el, în niciun fel, oblojit de grija liderilor politici maghiari. Asta este o chestiune intolerabilă. Să-și exprime și dumnealor regretul cum îmi exprim și eu regretul pentru acest copil! Nu trebuie să ajungem la violență, dar violența nu apare deodată, ca o plantă în câmp, ca o buruiană în câmp, ea este cultivată. Se așteaptă și se provoacă astfel de greșeli, ca să se transforme din nou în vinovății ale României.