Mircea Dan Geoană

## Vă mulțumesc.

Într-adevăr, Summitul NATO de la București a reprezentat un moment de recunoaștere a faptului că țara noastră reprezintă un aliat important, a reprezentat un moment important în definirea unei adevărate agende ambițioase a comunității euroatlantice și, în premieră, s-a vorbit despre eventualitatea unei structuri de securitate colectivă la nivel global.

Faptul că la București au fost prezenți nu doar liderii Alianței sau liderii celor care aspiră să devină membrii Alianței, dar și lideri din toate colțurile planetei, interesați într-un răspuns comun, puternic, credibil și care să descurajeze forțele răului care încă există și se adună în acest moment la nivel mondial, reprezintă pentru noi un punct obligatoriu, pe care trebuie să-l apărăm în continuare.

În câteva zile, liderii României vor fi prezenți la summitul franco-german aniversar și, așa cum s-a decis și la nivelul Consiliului Suprem de Apărare a Țării, mandatul cu care pleacă delegația noastră este unul care poate părea simplu în enunț, dar complicat în conținut — niciun pas înapoi de la deciziile Summitului de la București, porțile Alianței și ușile Alianței rămân deschise pentru orice democrație care se califică și care răspunde criteriilor de aderare la NATO.

Există, în acest moment, o dificultate strategică semnificativă, o criză financiară și economică care suge energia liderilor comunității euroatlantice de la temele de ieri la temele de azi și de mâine. Mandatul pe care și Parlamentul României îl încredințează conducerii României la acest summit este de a apăra ceea ce s-a obținut la București și de a încerca, în limita posibilului, să mergem mai departe. Niciun pas înapoi de la deciziile pe care la București liderii Alianței le-au adoptat și acesta vă propun să fie mandatul cu care conducerea țării să ne reprezinte la acest important summit aniversar.

Spun acest lucru pentru că suntem într-o zonă în care trebuie să recunoaștem că și în NATO, și în Uniunea Europeană influența României are încă de suferit.

În ultima perioadă, din motive care țin și de politică internă, și de vrajbă prelungită, și de ani electorali succesivi, influența noastră relativă în Europa și chiar și în Alianță nu mai este acolo unde am sperat că am fi putut să o menținem și să o dezvoltăm. Vă dau un exemplu cu privire la un stat din Europa Centrală, cu care în mod natural ne comparăm, Polonia. Polonia are, astăzi, în cursa pentru secretarul general al NATO un candidat, România nu are. Polonia, o țară cu care ne comparăm în Europa Centrală, are un candidat cu șanse la președinția Parlamentului European. România încă nu are. De aceea fac un apel, în acest moment aniversar, să strângem rândurile cu toții, toate formațiunile politice, toate familiile politice, toți liderii cu experiență, actuali, foști și cei care sunt în așteptare, pentru a putea, într-adevăr, să clădim o influență românească autentică, pentru că nimic nu este pe veci dat și nicio garanție de securitate nu este absolută. România are nevoie de un lung ciclu de pace și stabilitate și Alianța Nord-Atlantică și Uniunea Europeană sunt garanții