Valentin Dinescu

Domnule președinte, pentru că ați ratat momentul de a propune dezbateri pe marginea raportului, nu voi mai lua cuvântul din partea comisiei, așa cum ar fi fost firesc, la început, pentru ca dezbaterile să fie pe marginea acestui raport și a acestor amendamente, ci voi vorbi în numele Grupului parlamentar al P.R.M. referitor la două chestiuni. În primul rând, ceea ce am făcut noi prin sporirea acelor taxe a fost, dacă vreți, argumentat din două motive: o dată ca mecanism de protecție pentru viitoarele privatizări, ca să nu facem prospecțiuni și alte activități la niște prețuri derizorii, iar, în al doilea rând, pentru că este și o aliniere la prețurile, deși nu în totalitate, practicate pe piața Uniunii Europene.

În ceea ce privește această redevență, eu nu înțeleg nici acum punctul de vedere al Guvernului, care mie mi se pare că ignoră toate uzanțele legate cel puțin de tehnica legislativă, dacă vreți.

Departe de mine gândul de a face o declarație politică, dar haideți să ne amintim și să facem un recurs la memorie, că, la vremea respectivă, privatizarea „Petromˮ-ului a născut numeroase dezbateri, numeroase controverse. Chiar acum este în derulare un raport al unei comisii speciale de anchetă a modului în care s-a privatizat „Petromˮ-ul. Ceea ce este însă esențial este că, la vremea respectivă, s-a calculat o redevență de 5,9% la un preț de 34 de dolari/baril, iar noi ne așteptăm – așa cum s-a spus aici – la o explozie în continuare a prețurilor pe baril. Să menținem redevența la 5,9% – că este sau nu este firmă-căpușă nu mai este problema noastră – pentru că o firmă a beneficiat, dacă vreți, de gratitudinea, de umilința statului român, spuneți dumneavoastră cum este mai corect, ca să facă averi uriașe, în condițiile în care interesele noastre sunt vitregite, cu aceasta nu mai putem fi de acord!

Argumente că modificăm nu știu ce lege sau nu știu ce fel de contracte, amintiți-vă, stimați membri ai Guvernului, că la vremea respectivă P.R.M. a spus că: „nu avem nevoie de o lege, este suficient contractulˮ și dacă dumneavoastră ați fi făcut un contract fără să forțați mâna Parlamentului v-ați fi văzut, în egală măsură, de prevederile lui, pe 10, pe 15, pe 50 sau pe 100 de ani! Eu pun întrebarea: cine împiedică Parlamentul României să modifice o lege? Există undeva limite nerevizuibile ale legii, cu excepția legilor constituționale care prevăd expres aceste limite?

De aceea îmi însușesc punctul de vedere al celor care susțin că este și necesară, și utilă această majorare a redevenței.

Vă mulțumesc.