Remus Mihai Goțiu

Stimate colege și stimați colegi,

Grupul USR va vota pentru raportul de respingere a acestei legi și o să explic și de ce.

Dacă o astfel de lege ar fi fost în vigoare în urmă cu 10-11 ani, probabil că mulți dintre cei de la putere s-ar fi bucurat că nu aș fi putut să fiu aici, în Senat, pentru că aș fi fost condamnat penal pentru atingere adusă unor simboluri naționale. Ce s-a întâmplat în Cluj într-o perioadă destul de cunoscută drept „epoca Funar”? S-au construit tot felul de statui, printre care și una a lui Avram Iancu, în Piața Avram Iancu, o statuie care în ghidurile turistice internaționale avea o caracterizare incredibil de comică; era o caracterizare din ghidul Routard.

În 2007, când s-a pus problema reamenajării Pieței Avram Iancu din Cluj-Napoca, am inițiat un demers jurnalistic pentru ca acea statuie și Avram Iancu să aibă, într-adevăr, o reprezentare care să nu ajungă de râs în ghidurile internaționale de turism. Peste 100 de personalități clujene și mulți alți clujeni au semnat acest demers, intitulat „Avram Iancu merită ceva mai bun”.

Ca urmare a acestui demers, m-am trezit cu o sesizare penală pentru atingere adusă simbolurilor naționale și pentru constituire de grup infracțional organizat.

Dacă o astfel de lege, în care se spune că am fi condamnați ca fiind antiromâni pentru o percepție, cum este formulat în această lege... Probabil că nu s-ar fi ajuns la neînceperea urmăririi penale, ci la un proces în care aș fi riscat să fiu condamnat.

Ceea ce voiam să exemplific e faptul că, cu asemenea formulări, oricând putem ajunge la abuzuri, la interpretări, pentru că percepția este, evident, una subiectivă și depinde din ce punct de vedere o vedem. Și, astfel, în loc să rezolvăm o problemă, am genera alte probleme.

În încheiere, vreau doar să mai subliniez un aspect, pentru că mi-a atras atenția motivarea acestei legi, mai exact referirea la Unio Trium Nationum și la acel termen de „tolerat”..., de „națiune tolerată”.

Îmi fac datoria de a sublinia un lucru pe care nu l-am învățat în școli, unde acestui termen i s-a dat o semnificație greșită; el provine din dreptul roman, unde procedura _tolerēs_ era o procedură prin care _pater familias_ își recunoștea un nou-născut, un nou-născut în familie, ca fiu al familiei. Deci era o recunoaștere și era o instituție total diferită de procedura expunerii, când nou-născutul era expus undeva la colțul străzii și luat de vânzătorii de sclavi sau unde murea.

Poate că e bine să spunem acest lucru pentru a înțelege exact ce a însemnat acel termen _tolerēs_ . Nu era un termen peiorativ, ci, dimpotrivă, era o recunoaștere.

USR va vota pentru raportul de respingere a acestei legi. Mulțumesc.