Camelia Gavrilă

Mulțumesc, domnule președinte.

Cred că evocarea lui Maiorescu m-a provocat mai mult decât conținutul dezbaterii. Pentru că întotdeauna când vrem să distrugem ceva invocăm teoria formelor fără fond și îl invocăm pe Maiorescu.

Dar v-aș sugera să punem în contraargumentație și în contrabalanță o altă teorie, la fel de interesantă și care este într-o complementaritate cu cealaltă, care este teoria lovinesciană a sincronismului, a faptului că trebuie să fim în timpul veacului, că există un spirit al veacului, că există o evoluție de care trebuie să ținem cont.

Și, dacă e să împăcăm cele două aspecte, să ne gândim că civilizația rurală și satul românesc sunt un depozitar de valori, de tradiții, că Blaga vorbește de cultura minoră a satului – minoră în sensul de fundament* – și că este important să ne întoarcem pentru a o evoca, a o dezvolta și a o susține.

Cei pragmatici vor vorbi de proiecte, de investiții, de modernizare, cei mai spirituali se vor gândi la valorile și la spiritualitatea satului*, dar ideea este că o susținere și o valorizare a satului sunt la fel cum în zona educației vorbim de o susținere și valorizare a meseriilor. Sunt lucruri care în timp par să se perimeze. Sunt dezvoltări sau deplasări de accente.

Și cred că, și filosofic, și antropologic, și sociologic vorbind,