Darius Bogdan Vâlcov

Vă mulțumesc mult.

„Cronica unui eșec anunțat: simulările de la Bacalaureatul 2014. Câte vor mai fi de acum încolo, fără să fim în stare să schimbăm sistemul?”

Stimate colege și stimați colegi senatori,

Educația românească își desfășoară existența citadină între paradoxuri. Avem, pe de o parte, tineri olimpici, naționali și internaționali, care demonstrează capacitatea individuală a unor elevi aplecați spre studiu. Pe de altă parte, în același sistem, într-o proporție covârșitoare, se află cei care, de câțiva ani încoace, nu reușesc să încheie cu o diplomă un ciclu de studiu. Practic, sistemul educațional public românesc se află între două limite ale unei valori care nu reușesc să-l definească pe acesta în ansamblul său.

Chiar dacă după 1989 până în prezent fiecare guvernare a încercat să reformeze educația, pornind de la principiile bunei-credințe, până în prezent nu s-a înregistrat nicio mutare spectaculoasă spre normalitate. De fiecare dată se așteaptă anul viitor, atunci când se lasă de înțeles faptul că se vor căuta alte soluții la problemele curente.

Nu ne putem aștepta, în următoarele luni, la rezultate spectaculoase care să ducă la o promovabilitate mai mare la examenul de bacalaureat pentru cei care la repetițiile oficiale de acum câteva săptămâni au obținut note cu mult sub limita de trecere. În aceste condiții, trebuie intervenit într-o altă unitate de măsură a valorilor educației. Trebuie să avem puterea să înțelegem școala nu doar ca pe o structură organizațională, menită să asigure pentru un corp profesoral locuri de muncă.

Nu trebuie să ne întoarcem în trecut, dar cred că un ciclu liceal de patru ani fără ca la jumătatea acestui drum să intervină o probă de traseu, fie și sub forma vechii trepte a II-a, examenul dintre clasa a X-a și a XI-a, este sortit eșecului și duce, inevitabil, la rezultatele pe care le vedem astăzi. Fără să ne dăm seama, imediat după admiterea la liceu, în urma unui examen de capacitate încărcat de subiectivism, oferim un pașaport în alb celor care vor străbate perioada respectivă, fără să conștientizeze că la capăt de drum nu vor obține o confirmare legitimă a muncii depuse, dacă ea chiar există.

O națiune educată, conștientă de aceste valori ale societății contemporane, înseamnă, din multe puncte de vedere, mai mult decât o parte a procentului din produsul intern brut alocat în infrastructură. Astfel, în condițiile asumării unei decizii corecte și a eliminării populismului din educație, toți partenerii procesului educațional vor avea de câștigat. Părinții nu vor mai trăi cu iluzia că odraslele lor învață ceva pentru viitor, profesorii vor înțelege că simularea predării unei ore de curs nu se regăsește pe statul de plată, iar adevărații beneficiari, elevii, nu-și vor mai irosi speranțele și timpul cu o activitate inutilă.

Vă mulțumesc.