Sonia Maria Drăghici

Vă mulțumesc mult, doamnă președinte. Stimați colegi,

Astăzi, vreau să vă vorbesc despre „Toleranță – valoare fundamentală a conștiinței umane”.

În urmă cu 14 ani, la 16 noiembrie 1995, cu ocazia celei de a 28-a sesiuni a Conferinței Generale, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a proclamat la Paris Ziua Internațională a Toleranței.

Constatăm acum că toleranța e mai necesară ca oricând. În aceste vremuri marcate de globalizarea economiei și accelerarea mobilității și a comunicației, a migrațiilor și deplasărilor de mare amploare ale populațiilor, a urbanizării și mutațiilor în sfera formelor de organizare socială, toleranța e necesară atât între indivizi, cât și în cadrul familiei și comunității.

Toleranța reprezintă respectul, acceptarea și aprecierea bogăției și diversității culturale, a diferitelor feluri de expresie și exprimare a ființelor umane. Ea este încurajată prin cunoaștere, deschidere spirituală, libertatea gândirii, conștiinței și credinței. Toleranța constituie armonia în diferențe. Fără toleranță nu există pace, iar fără pace nu putem avea nici dezvoltare, nici democrație.

În medicină, toleranța înseamnă acceptul și recunoașterea între părțile componente ale unui organism biologic (numit self), existând și un mecanism de apărare, prin care organismul recunoaște ceea ce este străin de sine (nonself). Instituirea toleranței are loc atât în procesul de creștere și dezvoltare, în apariția noilor celule, țesuturi și organe, pornind din momentul concepției, cât și ulterior în relațiile de adaptare la mediul extern. Extrapolând sistemele biologice la macrostructura socială, toleranța este o modalitate de existență și supraviețuire care conduce la progres fără violență și distrugere.

Educația este mijlocul cel mai eficient pentru a preveni intoleranța. Educația pentru toleranță se poate face învățând fiecare persoană din societate care-i sunt drepturile și libertățile legale, pentru ca ele să fie respectate, și promovând voința de a proteja drepturile și libertățile altora.

Se pare însă că unii adoptă modelul fariseic al toleranței de suprafață, sub această mască dezvoltând de fapt o intoleranță, adică ura față de bine și valorile general umane, pentru că sunt obsedați de propria imagine și iubirea de sine. Tema fundamentală a toleranței este de fapt iubirea, iar a intoleranței este ura.

Starea de tensiune, amenințare și presiune exercitată de anumite persoane asupra unor grupuri de oameni, tendințele egocentrice, manipularea și tendința de dominare sunt adevărații dușmani ai toleranței. Misionarii instituirii toleranței trebuie să fie chiar cei învestiți cu putere, pentru a se putea realiza feed-back-ul atât de necesar progresului și democrației.

Ziua Internațională a Toleranței se constituie într-o ocazie de a aduce aminte conducătorilor statului faptul că ei și-au asumat niște angajamente și că au niște obligații. Nevoia imperativă de toleranță ne este tuturor foarte clară, dar dorința de a o respecta trebuie să fie și mai puternică. Cei mai buni apărători ai democrației sunt societatea civilă bine dezvoltată, atentă la drepturile omului, presa liberă și responsabilă, respectul instituțiilor statului, dar, mai presus de toate, conștiința respectului dintre oameni.