Nicolae-Miroslav Petrețchi

Vă mulțumesc mult, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor deputați,

Începând cu anul 2005, în a doua zi a lunii mai, celebrăm Ziua națională a tineretului din România, o zi cu și despre tineri, în care ne bucurăm de curajul și determinarea acestora, punându-ne în același timp speranțele în ei pentru crearea unui viitor mai bun.

Trecând peste simbolistica jovială și plină de viață a acestui eveniment, Ziua națională a tineretului din România poate reprezenta un moment de reflecție asupra nevoilor celor aproximativ 5,5 milioane de tineri din țara noastră, asupra modului în care ei încearcă să-și croiască un viitor în țara aceasta, precum și asupra modului în care noi, în calitate de reprezentanți ai poporului, îi putem susține.

Tocmai din acest motiv, obligația autorităților publice este aceea de a identifica și adopta politici și decizii care au drept scop tocmai îmbunătățirea metodelor prin care tinerii pot să-și identifice și să-și valorifice competențele* la un potențial cât mai mare, concomitent oferindu-le mijloacele adecvate pentru exprimarea dorințelor, viziunilor și opiniilor asupra evoluției societății, atât în prezent, cât și în viitorul apropiat, reprezentându-le, în același timp, convingerile.

Vorbim astfel despre o diversificare mult mai amplă a proiectelor și activităților destinate implicării lor active, asigurându-le o includere eficace pe plan socioeconomic, civic, cultural și chiar politic.

Din păcate, încă putem fi martorii modului deficitar în care, în unele sectoare, înțelegem să actualizăm reglementările care au drept scop sprijinirea și motivarea tinerilor în formarea lor educațională sau profesională, acordarea unui sprijin mai mare pentru cei care provin din medii defavorizate sau care nu au acces la resursele necesare dezvoltării propice, continuând cu motivarea reală a elevilor performanți, dar și cu impulsionarea implicării autorităților în inserția tinerilor în câmpul muncii.