Georgică Severin

Vă mulțumesc mult, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Am ascultat aproape cutremurat ceea ce s-a spus aseară și astăzi. Noi vorbim de o societate în care votăm de fiecare dată, cu multă nonșalanță, „legi Big-Brother”. Noroc cu Curtea Constituțională, că le trimite înapoi! Votăm să fim ascultați și ne și bucurăm, și, pe urmă, ne lăudăm.

Starea de frică o știți foarte bine, când foarte mulți dintre noi se duc... hai să vorbim dincolo sau hai să-mi las telefoanele undeva!

Am început să spunem că suntem urmăriți. Unii poate chiar sunt, dar văd că nu realizăm că ceea ce se propune acum nu este decât o armă uriașă, pe care o dăm tuturor celor care, la un moment dat, vor dori să închidă gura adversarilor politici. Eu n-o să spun niciodată „dușmani”, „inamici”, pentru că nu suntem în politică să ne dușmănim, ci doar să avem idei diferite. Vom fi în situația, cei care nu vor mai fi parlamentari sau care sunt primari, sau care sunt în situația de a conduce instituții, oricând să poată fi trimiși în penal, pentru că au făcut o afirmație despre adversarul lor politic.

O să-mi spuneți: trebuia să fie atent ce spune! Păi, haideți să vă spun eu! Dacă ați fi făcut cineva dintre dumneavoastră sau dintre cetățeni, sau dintre ziariști afirmații despre nume celebre, care sunt acum trimise în judecată – vezi dosarele Microsoft, vezi doamne celebre, domni celebri, milionari –, dacă am fi vorbit despre instituția care se ocupă de restituirea proprietăților și de sutele de milioane, dacă legea pe care unii doresc s-o repună acum în funcțiune ar fi fost în vigoare, acei ziariști ar fi fost condamnați, toți care ar fi spus, ar fi susținut..., ar fi fost condamnați pentru insultă, ca, după 2, 3, 4 ani, când justiția – să zicem – a prins aripi, să se dovedească că nu erau insulte și că erau adevăruri. Asta vrem?! Chiar nu realizăm ce dăm pe mâna celor care, într-un fel sau altul, controlează societatea?!

Faptul că suntem politicieni. Ne-am asumat să fim persoane publice, viața noastră, din nefericire sau din fericire, trebuie să fie o oglindă. Dacă ne-am asumat acest lucru, să înțelegem că ne-am expus, ne expunem și asta nu ne dă nouă posibilitatea de a fi mai altfel. Experiențele noastre, pozitive sau negative, în acest sens, ni le-am asumat când am vrut să fim politicieni, dar nu trebuie să-i înarmăm pe cei care vor să transforme democrația într-o dictatură cu așa ceva.

S-a vorbit aici până și de controlul internetului. Realizați ce s-a spus?! Controlul internetului! Adică ce vrem să fim?! Turcia?! Să închidem ziarele, să le băgăm imediat sub administrație?! Vrem să ne transformăm în dictaturi bananiere din America de Sud sau din nordul Africii?!

Iertați-mă! Gândiți-vă puțin! Au trecut 26 de ani de la Revoluție. Nu sunt jurist. Dacă cineva dorește, poate să se gândească să se transforme în penal... Modificați legea, ca proba verității să fie inversată la capitolul acesta în civil. Habar n-am dacă se poate, dar, în momentul în care o persoană, pentru opiniile sale, bune, rele, va putea fi trimisă în penal, nu va fi nicio diferență între noi și dictaturi.