Michael Cernea

Vă mulțumesc mult pentru recunoașterea..., cum să spun?, aplauzele pe care le aloc, ca să spun așa, cuvintelor pe care le-am rostit, și nu persoanei mele, dar am spus ceea ce cred. Și ceea ce cred s-a verificat o viață. Acum sunt membru al Academiei Române de două decenii sau chiar mai mult. Este o recunoaștere în țară și sunt foarte mândru de această recunoaștere, dar am primit și premii internaționale. În America am primit cele mai mari... două mari premii care sunt considerate cele mai mari premii în antropologia socială: Premiul „Bronisław Malinowski” – Bronisław Malinowski este un cuvânt cunoscut de... un nume cunoscut de foarte mulți intelectuali și sunt convins că îl recunoașteți și dumneavoastră – și un alt premiu, care dovedește că, deși român refugiat în America și cetățean emigrant, am fost recunoscut ca om de știință.

Eu am rămas, nu știu dacă lumea știe, eu sunt cetățean român și astăzi, nu mi-am schimbat cetățenia română niciun moment și am rămas cetățean român și sunt aici cu pașaport românesc. Și țin la cultura românească, o respect și mă bucur că ceea ce fac este recunoscut de oamenii de cultură din România de astăzi și că sociologii de astăzi vin la mine, cei tineri, și îmi cer să fiu conducătorul lor de doctorat în America, chiar dacă tema lor este o temă din România. Deci cultura n-are limite, învățătura n-are limite dacă este deschisă și oamenii pot învăța din toate sursele și trebuie să învețe din toate sursele bune.

Învățătura pe mine m-a salvat de multe lucruri, dragostea de carte; cum se spune în românește, „băiatul ăsta sau fata aia are dragoste de carte și învață bine”. Cei care învață bine merită să fie sprijiniți cu burse, cu recunoașteri și cu condiții care permit desfășurarea talentelor lor*, chiar dacă sunt critici ai unor stări sociale. Critica unor stări sociale este, de multe ori, un factor pozitiv, pentru că, până la urmă,