Adrian Costea

## Vă mulțumesc.

Prezenta propunere legislativă, cu toate intențiile bune declarate în subsidiar, nu este decât o declarație politică cu vădite scopuri populiste.* Pe deasupra, din punctul de vedere al viziunii propuse, se propune o viziune romantică și puerilă asupra politicii externe.

O însemnată parte a opiniei publice nu deține o cultură politică solidă, iar astfel de inițiative nu fac decât să o bulverseze și mai mult, prin inducerea falsei idei că unele lucruri pot fi posibile și realizabile de către legiuitor.

Dacă dăm la o parte formulările pompoase și redundante, textul legii nu este decât un scenariu de film de duzină, dar cu structura clasică cu trei acte, la fel ca tragediile antice.

Anul 2026, intrigă: România denunță Tratatul cu Ucraina din anul 1997. Actul 1: România anexează, nu se menționează cum și nu contează, teritoriile pe care le revendică: Bucovina de Nord, Ținutul Herța, Bugeacul, Maramureșul Istoric și Insula Șerpilor. Urmează, logic, actul 2: odată anexate aceste teritorii, se va trece la publicarea legii în Monitorul Oficial. Actul 3: România notifică ONU în scopul recunoașterii internaționale a schimbărilor teritoriale operate printr-o lege internă. Este chiar un scenariu de film postmodern, cu final deschis, care lasă o întrebare deschisă: va accepta ONU demersurile României?

Trecând la lucruri serioase, dacă tot se invocă în expunerea de motive preocuparea sinceră pentru *