Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·30 iunie 2009
procedural · respins
Alexandru Pereș
Discurs
Vă mulțumesc.
Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, iar Senatul este primă Cameră sesizată.
Vom supune la vot raportul comisiei cu amendamente și proiectul de lege, după ora 11.00, astăzi.
La punctul 10 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.
Raportoare, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări.
Domnul președinte Toni Greblă, microfonul 7.
Din partea inițiatorilor este cineva prezent? Nu.
Din partea Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, domnul secretar de stat Gabriel Tănăsescu.
argumentele avute în vedere la formularea acestui punct de vedere au fost atât de natură constituțională, cât și fundamentate pe legislația comunitară.
Cu titlu exemplificativ, precizăm că nu putem fi de acord cu propunerea de introducere a obligativității medierii în toate procesele și cererile materiei civile și comerciale ca o procedură prealabilă obligatorie, întrucât aceasta ar fi de natură să contravină atât Constituției, care garantează liberul acces la justiție, cât și dispozițiilor din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv art. 6, această măsură nefiind de natură să constituie un progres al legislației nici măcar din perspectiva mecanismelor pentru scurtarea procedurilor judiciare.
Pe de altă parte, inițiatorii mai propun și eliminarea din cuprinsul legii a criteriilor referitoare la pregătirea profesională necesară pentru a fi eligibil în consiliul de mediere.
Față de dezideratul privind creșterea calității sistemului de mediere, această eliminare nu este în acord cu Directiva 2005/52 a Consiliului și Parlamentului European, în care obiectivul privitor la calitatea serviciilor de mediere este în mod constant menționat.
O altă propunere vizează efectele acordului ce finalizează procedura de mediere, acord ce urmează să producă consecințele unui act autentic. Nici cu această modificare nu putem fi de acord, întrucât un astfel de efect este prerogativa exercitării autorității publice, care aparține fie notarului public, fie instanței de judecată.
O altă propunere vizează dobândirea caracterului executoriu al acordului de mediere prin simpla înțelegere a părților. Caracterul executoriu semnifică însă învestirea cu autoritate publică a unui înscris pentru a cărei punere în executare este nevoie de exercițiul forței publice – _manu militari_ –, or, acordul de mediere nu poate fi învestit ca autoritate publică, deoarece acest acord excede autorității statului.
Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). .