Cseke Attila Zoltán

Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor,

Această propunere legislativă a iscat destul de multe discuții, dezbateri, nu destule, după părerea noastră, iar forma care se prezintă astăzi spre dezbaterea Camerei Deputaților putea fi mult îmbunătățită.

Două sunt principalele probleme pentru care, în această formă, nu vom putea susține propunerea legislativă și raportul comisiilor reunite.

În primul rând, este vorba despre selectarea deșeurilor, unde România, alături de Bulgaria, din păcate, este în coada listei în privința deșeurilor reciclabile colectate. La nivel european sunt date oficiale Eurostat. Și, atunci, în mod evident, ar trebui introdus un mecanism pentru stimularea și din punct de vedere economic a cetățeanului, și nu lăsat totul la latitudinea spiritului civic. Iar acest lucru se poate face pe un model european, pe un model care există în foarte multe țări europene și care ar însemna, în principal, dreptul autorităților administrației publice locale, nu obligația, ci doar posibilitatea ca, acolo unde există premise și unde autoritatea locală este pregătită, să existe posibilitatea tarifării colectării deșeurilor pe volum de cantitate, și nu pe persoană.

Astăzi, singurul serviciu public comunitar din România în care se tarifează pe persoană în continuare este deșeul. Toate celelalte, curentul, apa, canalizarea, gazul, toate celelalte sunt tarifate pe cantitatea produsă, respectiv consumată.

Sigur, aici avem și un amendament, și am să extind problema la dezbaterea amendamentului.

O a doua problemă principală a Grupului UDMR cu privire la această propunere legislativă este legată de aplicarea, mai bine zis neaplicarea principiului autonomiei locale.

Printr-un amendament introdus în comisii se spune că operatorii licențiați sunt obligați să colecteze și deșeurile abandonate, în cazul în care producătorul de deșeuri este necunoscut. Cheltuielile pentru colectarea acestora se suportă de către autoritățile administrației publice locale, care sunt obligate ulterior să recupereze această cheltuială de la cei care le-au produs.

În primul rând, acest text este o invitație pentru cetățeni de a abandona deșeuri, de a nu mai încheia contracte, pentru că oricum deșeurile vor fi ridicate.

Doi. Textul impune o nouă obligație autorităților locale, în contextul în care spune că direct din bugetul local se vor plăti aceste sume pentru operatori. Direct din bugetul local, imediat cum operatorul îți facturează acest serviciu, primăria va trebui să plătească.

Eu nu înțeleg de ce riscul unui contract în care se dă drept exclusiv unui operator pe salubrizare, în acel contract nu se poate introduce riscul operatorului de a ridica aceste deșeuri abandonate.

De ce întotdeauna din banii comunităților locale trebuie să impunem noi obligații? Și întrebarea mea este: ce va spune Curtea de Conturi în momentul în care nu se vor recupera banii, pentru că cetățeanul care a aruncat deșeurile nu va fi identificat?