Ioan Ghișe

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, profit de ocazia acestei scurte dezbateri pentru a aduce în atenția dumneavoastră câteva chestiuni: o chestiune de ordin personal și una de ordin principial, general.

Personal, țin să aduc la cunoștință în fața dumneavoastră că, timp de 2 ani, între 1982–1984, am lucrat, în cadrul unui contract, pentru cetățenii dintr-o țară arabă care se instruiau pentru industria militară a țării respective. Toți cei care lucrau în cadrul acestui contract intrau sub incidența ordinului nr. 0700, potrivit căruia trebuiau să aibă angajament de colaborare cu Securitatea. Personal nu am fost membru de partid și, așa cum CNSAS-ul a constatat, atât în 2002, cât și în 2007, nu am fost ceea ce – generic – se mai transmite prin

presă, turnător, în sensul că nu am dat relații despre cetățenii români.

Precizez că, în condițiile de atunci, și astăzi aș fi procedat exact la fel. Nu este lipsit de importanță să vă aduc la cunoștință că doi dintre arabii cu care lucram în anii 1982–1984 au fost prinși trăgând asupra mulțimii de manifestanți din fața Prefecturii Brașov în momentele Revoluției. Trăgeau de la ultimele etaje ale Hotelului Capitol, hotel aflat în centrul orașului Brașov, lângă primărie și prefectură.

Am avut cel puțin bunul-simț ca, înainte de a mă înscrie în partid și, apoi, a face carieră politică – ceea ce atunci nu-mi imaginam, în 1992 –, să aduc în atenția colegilor de la Partidul Alianței Civice acest aspect și vă pot confirma vicepreședinții de atunci ai partidului: domnul Stelian Tănase, fost deputat, sau profesorul universitar, fost senator, Alexandru Popovici, ambii foști vicepreședinți ai Partidului Alianței Civice, inclusiv președintele partidului, domnul Nicolae Manolescu, fost senator. Înainte de a fi nominalizat pe o listă de consilieri județeni și de a fi ales președinte al partidului la nivelul organizației județene Brașov, am adus la cunoștința colegilor din partid acest eveniment. Bun. Aceasta este o chestiune cu caracter personal.

Acum, la chestiunea cu caracter general. Într-un anumit moment, în 1998, când se dezbătea chiar în Senat legea privind CNSAS-ul, așa-numita Lege „Ticu Dumitrescu”, la vremea aceea, unii dintre liderii liberali ai momentului – domnul Dinu Patriciu, domnul Cerveni – erau prezentați în presă ca fiind oameni care au avut relații cu fosta Securitate.

Stimați colegi, aceia dintre dumneavoastră care ați fost membri de partid – personal nu am fost membru de partid – știți, probabil, că primii secretari județeni aprobau anual lista acelor membri de partid care colaborau cu Securitatea fără a avea angajament cu Securitatea.

Și acum chestiunea este următoarea: foarte frumoase cuvintele spuse de – îmi permit să spun – colegul și amicul Cristian Rădulescu, cu care mă știu în Parlament din 1992, dar, după atâți ani, celor care cunoaștem ceea ce era înainte de 1989 poate cineva să ne spună că oameni cu funcții importante, cum au fost domnul Ion Iliescu, domnul Traian Băsescu sau domnul Teodor Stolojan, nu au avut relații cu Securitatea? Oare cum oamenilor cu funcții atât de înalte în stat, dintre care doi președinți, și al treilea care era să ajungă președinte, niciodată nu li s-au găsit sau publicat dosarele de Securitate sau de la Securitate?