Mihaela Popa

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Mulțumesc colegilor din Senatul României, într-adevăr, o Cameră superioară.

Dragi colegi,

Aș vrea să adresez câteva întrebări retorice.

De ce în Ungaria se poate?

De ce în Țările Nordice se poate?

De ce să avem încredere în câțiva funcționari de la Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului care, vă spun din experiență, fac acest curriculum, sunt de zeci de ani acolo, de 20 de ani sunt înțepeniți în acele norme, și să nu avem încredere în Parlamentul României?

De ce Parlamentul European are dreptul să propună minimum 3 ore de sport și Parlamentul României nu are dreptul?

De ce o învățătoare poate preda istorie, geografie, matematică, limba și literatura română și nu poate face jocuri cu copiii? Jocuri de mișcare. Nu vorbim despre sport de performanță și despre sport profesionist.

De ce nu citește Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului...

Domnule secretar de stat, vă rog să citiți argumentele în care am spus „în aceste condiții bugetul alocat nu este afectat, deoarece aceste ore pot fi efectuate de către învățător la clasă”.

Argumentele dumneavoastră nu sunt nici în favoarea învățământului, nici a sănătății copilului.

Vă mulțumesc încă o dată și mulțumesc Senatului României.