Radu Alexandru Feldman

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte.

Nu am nicio apetență specială pentru microfonul central, dar am ținut să vin la microfonul central pentru că intervenția mea a fost în bună parte provocată de o abordare propusă de domnul senator Mitrea. Mi-e prea drag și îl respect prea mult ca să vorbesc despre opiniile Domniei Sale în spate și de aceea am venit aici, putând să-l privesc în față.

Cred că ne propune un punct de vedere extrem de riscant invocând dificultățile zilei de astăzi. Este un punct de vedere riscant și este un punct de vedere care ne duce într-o fundătură.

Dacă, prin absurd, Miron, Germania s-ar confrunta cu o situație economică similară cu cea cu care ne confruntăm noi, nu astăzi, de o bună perioadă de vreme, sau Italia, sau Japonia, și ar fi întrebați cetățenii țărilor pe care le-am invocat dacă nu era mai bine pe vremea lui Hitler, sau pe vremea lui

Mussolini, sau a lui Hirohito, sunt convins că ești la fel de convins ca și mine că ar spune un „nu” răspicat.

Nu putem să ne jucăm cu afirmații făcute ușor pripit și nu putem să nu realizăm faptul că suntem într-o foarte mare dificultate, într-adevăr, în a ne cunoaște istoria în general și a cunoaște și a putea evalua în totalitate și în profunzime ceea ce a însemnat regimul comunist.

Și dacă vin în fața dumneavoastră, spun că această eroare, această percepție atât de îngustă o descoperim în poziții, în afirmații făcute de la șeful statului până la colegi, astăzi, în Parlament.

Vă spun un lucru foarte banal, un lucru comun: măsurile care nu sunt luate la timp și sunt luate prea târziu, uneori, devin total ineficiente.

Dar, stimați colegi, există o simbolistică a gestului politic față de care nu putem fi indiferenți.

Vreau să vă reamintesc că mulți dintre dumneavoastră ați fost și am fost martorii caznelor prin care a trecut un proiect de lege care a ajuns să fie finalizat în România ca ultimă țară între fostele țări comuniste – mă refer la accesul la dosarele fostei Securități, am fost ultimii –, iar astăzi, cei care reușesc să aibă acces la aceste dosare descoperă că dosarele sunt, în bună parte, cosmetizate, incomplete și așa mai departe.

Spun astăzi, în fața plenului Senatului, că după luni de zile se pare că voi avea săptămâna aceasta șansa unei întâlniri cu directorul SRI-ului ca să fac toate demersurile pentru a putea să-mi obțin dosarul de la Securitate, în care, în forma pe care o am astăzi la dispoziție, pusă de CNSAS, nu se arată decât supravegherea pe care SRI-ul mi-a acordat-o după 1990, dar nimic din dosarele de la Securitate pe care le-am avut înainte de 1989, cu probe foarte concrete.

Nu vreau să vă rețin foarte mult. Vreau să vă spun, indiferent de un punct peste care nu putem trece și căruia trebuie să-i găsim o rezolvare, că acest punct de vedere al Curții Constituționale... Într-adevăr, Curtea Constituțională este firesc să respecte acest articol limpede din lege. Orice cetățean al României are dreptul să aleagă și să fie ales. Dar în toate țările postcomuniste această Lege a lustrației a demarcat un punct de răscruce istoric, a separat apele. Noi suntem astăzi în situația să discutăm o inițiativă legislativă care datează deja din legislaturile trecute, întocmită de colegi care nu mai sunt astăzi în Parlament. Cred că ne-am face vinovați de un gest total nepotrivit pentru Parlamentul României și pentru România, în general, să clasăm această inițiativă legislativă.