Ion Hadârcă

Vă mulțumesc. Stimată doamnă președinte, Onorat prezidiu, Dragi colegi,

Discursul meu de astăzi are titlul „Mitropolitul Gurie al Basarabiei – un exemplu duhovnicesc pentru dezrobirea Republicii Moldova”.

Sub zodia divină a Luceafărului, zilele acestea toată suflarea românească marchează gloria de acum o sută de ani a săvârșirii Marii Uniri. Iar la Chișinău președintele Dodon se pregătește să-l găzduiască cu mare fast pe Patriarhul Kiril al Moscovei. Evident, gestul este un afront adus întregului context spiritual a ceea ce înseamnă Anul Centenar al Unirii românilor de la 1918.

Invitarea patriarhului rus în toamna Centenarului Marii Uniri vrea să transmită mesajul că, oricât de mari ar fi în Republica Moldova tendințele panromânești de reîntregire națională, basarabenii rămân canonic subordonați, iar duhovnicește supuși lumii ruse. Iar lumea rusă, ca proiect comun pentru secolul XXI al Kremlinului și al bisericii ruse pravoslavnice, înseamnă antioccidentalism, dar și antiromânism.

Pretențiile de azi ale Moscovei sunt aceleași, de Ev Mediu ori de sfârșit de secol XX. Actualele conflicte militare din spațiul ex-sovietic au drept pretext așa-numitul „drept legitim” de control rusesc asupra spațiilor naturale ale altor popoare din Rusia Țaristă și din ex-URSS-ul ultimelor aproape trei secole.

Ucraina este ultima jertfă, iar prima, este știut, la începutul anilor ’90, a fost Republica Moldova. Este cunoscut și faptul că în acel război regimentele de cazaci, bandele formate din criminali recidiviști eliberați din închisori cu condiția expresă să-și demonstreze cruzimea pe frontul de pe Nistru, dar și trupele regulate ale Armatei a XIV-a a Federației Ruse erau „blagoslovite” înainte de a intra în luptă împotriva „moldovenilor români fasciști” de către înalții prelați ai bisericii ruse. Această biserică, la nivel de sinod și de patriarh, a încurajat agresiunea, iar mai apoi i-a decorat cu înalte distincții bisericești pe autorii și executorii acelui măcel împotriva moldovenilor ridicați să-și apere pământul, libertatea și limba română.

Invariabil ostilă, biserica rusă a rămas pe aceleași poziții de îndoctrinare, se implică direct în campaniile electorale, promovează politicieni obedienți și corupți, stabilind astfel agenda politică și geopolitică a Republicii Moldova. Prin ingerința pravoslavnică în agenda politică a Chișinăului,

Kremlinul și biserica rusă doresc o reeditare, în altă formă și cu altfel de instrumente, a rupturii din trupul nostru național de la 1812, una din interior, mult mai gravă, pentru că poate fi pentru totdeauna.

În fața acestui pericol, mă gândesc la conștiința ierarhilor și preoților noștri basarabeni care fac serviciile acestei biserici. Îmi vin în minte nume notorii ale înaintașilor de acum o sută de ani, care ar putea să le fie de învățătură. Doi dintre ei sunt preotul Alexie Mateevici, autorul nemuritorului imn închinat limbii române, și părintele Alexandru Baltaga, ales în Sfatul Țării din partea preoțimii basarabene, arestat în august 1940 și decedat într-un spital din Kazan în urma terorii NKVD-iste. Iar primul din șirul preoțimii basarabene deșteptate rămâne a fi mitropolitul Gurie, primul mitropolit al Basarabiei reunite.