Constantin Gheorghe

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Sigur că, fiind o măsură reparatorie, noi nu putem să spunem că nu am fi de acord cu ea, dar, dacă mă refer la titlul acestei ordonanțe, se vorbește aici, în titlu, despre procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Sigur, au fost preluate în mod abuziv, dar constat, de asemenea, că actualul Guvern încearcă să impună o lege care este și ea, la rândul ei, abuzivă, dintr-un anumit punct de vedere, în sensul în care acest plafon de 500.000 de lei nu are nicio legătură cu valoarea de piață a imobilelor celor care au fost deposedați în mod abuziv. Problema este că la art. 3 se introduc literele h), i) și j) și la litera h) se precizează că: „sumele aferente despăgubirilor se plătesc în două tranșe, până la concurența sumei de 500.000 de lei, chiar dacă valoarea titlurilor de despăgubire depășește această sumă”. Practic, un om care a fost deposedat în mod abuziv de un imobil care la ora actuală are o valoare de piață de peste cinci sute de mii de lei, el este obligat, prin textul acestei legi, repet, obligat, să accepte o sumă nu mai mare de 500.000 de lei.

Întrebarea mea este: de ce, pe ce criterii s-a stabilit această sumă și de ce nu se face un acord între valoarea de piață a imobilelor luate de la oameni în mod fraudulos și despăgubirile pe care le merită aceștia? Noi am fi vrut ca legea să fie completă, adică să fie rotundă. Dacă-i dăm omului înapoi, să-i dăm ce a fost al lui, nu o pomană a statului și atât.

Vă mulțumesc.