Valeriu Victor Boeriu

Vă mulțumesc.

Voi vorbi astăzi despre „Proiectul de regionalizare a României – priorități și punere în aplicare”.

Anul 2013 este unul important și interesant, în același timp, din punct de vedere politic. În atenția și preocupările Uniunii Social-Liberale stau trei proiecte importante: revizuirea Constituției, noua lege electorală și regionalizarea.

Vă rețin atenția cu unele considerații privind acest din urmă subiect. Stă în puterea Uniunii Social-Liberale, prin majoritatea confortabilă din Parlament dată de rezultatul alegerilor din 2012, să realizeze proiectul de regionalizare într-un timp rezonabil.

Din păcate, acest timp este irosit, în prezent, cu discuții aproape exclusiv despre harta regionalizării, despre câte regiuni vor fi, despre capitalele de regiuni, când, de fapt, mai important este să stabilim ce vor însemna regiunile din punct de vedere administrativ. Discuțiile despre regionalizare ar trebui să înceapă prin a stabili prerogativele conducerilor regiunilor, raportul dintre regiuni și centru, dintre județe și regiuni, odată cu apariția acestui palier intermediar între județ și centru.

Prin regionalizare ar trebui să urmărim două scopuri principale: o mai bună accesare a fondurilor europene și o descentralizare a administrației și, abia după clarificarea celor două aspecte, să vorbim despre hărțile și capitalele de regiuni. Criteriile regionalizării trebuie să fie multiple și diverse: geografice, istorice, economice, demografice și altele.

Regionalizarea, ca proces care se derulează de sus în jos, este cu atât mai reușită și mai ușor de acceptat cu cât se va suprapune mai fidel fenomenului de regionalism, care acționează de jos în sus și care concură la descentralizare prin mutarea deciziilor pe un palier administrativ inferior, mai aproape de voința cetățenilor și la îndemâna lor.

Descentralizarea, în același timp, trebuie să fie una reală, care mută nivelul de decizie de la centru spre regiuni, și nu una care duce din prerogativele județelor la nivel regional.

După ce respectăm criteriile obiective ale regionalizării și luăm în considerare regionalismul și descentralizarea la modul cel mai serios, putem să trecem și la desenarea hărților și stabilirea capitalelor de regiuni.

Toate aceste considerente ne conduc spre împărțirea în regiuni mai mici decât cele opt despre care se vorbește astăzi fără să se explice cum s-a ajuns la ele. Îmbucurător este faptul că încep dezbaterile pe acest subiect și că vor fi solicitați specialiști din diferite domenii să se pronunțe asupra regionalizării, care, cu siguranță, trebuie să însemne mult mai mult decât o redesenare a hărții României.

În măsura în care proiectul de regionalizare va duce la o reală descentralizare, nu putem decât să susținem noua structură administrativ-teritorială a țării. Vă mulțumesc.