Adriana Doina Pană

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi senatori,

În urmă cu 2 ani de zile, veneam în fața dumneavoastră și vă ceream votul pentru un nou Cod silvic. Și vă mulțumesc că l-ați dat.

În acel Cod silvic, pentru prima dată, noi am introdus un articol care spunea: asigurarea cu prioritate a lemnului de foc pentru populație. Părea că problema se rezolvă.

Însă, pentru că în Codul silvic noi avem un sistem de principii și punerea în aplicare înseamnă, de fapt, niște hotărâri de Guvern și niște ordine de ministru – deci e o legislație subsecventă –, aceasta arată atât de defectuos, încât nu numai că nu s-a asigurat cu prioritate lemnul de foc pentru populație, ci am ajuns în situația în care lemnul de foc să coste mai scump decât lemnul industrial și să existe o largă majoritate a populației care să nu-l găsească.

În consecință, chiar dacă această hotărâre de Guvern acum se rezolvă, ca să nu poată exista nicio posibilitate a niciunui Guvern să mai facă ce s-a întâmplat anul trecut, am amendat Codul silvic, în sensul că spunem, pas cu pas, ce trebuie făcut încât lemnul de foc să ajungă la populație și în cantitate suficientă, și la prețul la care el trebuie să ajungă, și nu la niște prețuri exorbitante.

Tot în Codul silvic de acum 2 ani introduceam pentru prima dată posibilitatea ca micii proprietari de pădure, deci cei care aveau sub 10 hectare, să nu trebuiască neapărat să aibă amenajament silvic, pentru că, așa cum sunt convinsă că majoritatea știți, trebuie să existe minimum 100 de hectare suprafață ca să poată face amenajament silvic.

Și, atunci, le acordăm dreptul, dacă, exact ca la un amenajament care este pe 10 ani, au un contract de administrare cu un ocol silvic, indiferent că este de stat sau privat, să poată să exploateze cel mult 3 metri cubi/hectar/an.

A fost un pas înainte foarte bun, dar nu suficient, mai ales că dezvoltarea pădurii de la bunul Dumnezeu, pe lângă ce plantăm noi, este de peste 8 metri cubi/hectar/an.

În consecință, un alt lucru pe care vreau să vă rog prin votul dumneavoastră să-l amendăm în Codul silvic este să extindem până la maximum 5 metri cubi/hectar/an.

Un alt aspect important: cei care au pădure proprie, care le poate asigura necesarul de lemn de foc, să nu intre în prioritizarea de care vorbeam la punctul întâi.

Pe lângă problema lemnului de foc, pe care prin aceste amendamente eu consider că o rezolvăm fără să mai depindem de legislație subsecventă, am revenit cu două propuneri foarte importante.

Știți foarte bine că, ceea ce a fost foarte bine de-a lungul timpului, conform Codului silvic, nu poți să scoți din regimul silvic o suprafață de pădure decât dacă dai la schimb de trei ori suprafața și de cinci ori valoarea. Acest lucru a fost foarte bun, sub aspectul că nu s-a prea întâmplat scoaterea din regim silvic.

Dar avem și situații care ne blochează foarte tare, și la modul întemeiat acum, și sunt situații de interes public. De exemplu, sunt aceste sisteme integrate de management al deșeurilor, unde autoritatea publică locală nu are posibilitatea să dea de trei ori suprafața și de cinci ori valoarea. Avem pentru situația rețelelor de apă și canalizare, la fel, avem, de exemplu, pentru situri arheologice care sunt cuprinse în Patrimoniul UNESCO. Deci avem niște spețe care necesită neapărat o amendare, în sensul să propunem exact ca în cazul pădurilor pedagogice sau al pădurilor instructiveducative, 1 la 1, adică se scoate o anumită suprafață din regim silvic, autoritatea locală să pună aceeași suprafață la schimb și, evident, să o planteze.