Cornel Popa

Vă mulțumim și noi, domnule vicepreședinte.

## PAUZĂ

* * * DUPĂ PAUZĂ

## Stimate colege și stimați colegi,

M-aș bucura dacă nu ați medita la cele povestite doar în registru anecdotic, de glumă ori de impertinență la adresa unui fost ministru al României. Pentru că, dincolo de tonul vesel, stă o realitate tristă. Timp de mai multe decenii, munca țăranilor și a agricultorilor români a fost prăduită la foc automat. În comunism le-a fost luat pământul cu forța și, de nevoie, dar mai ales de nevoie au fost obligați să lucreze în cooperativele agricole de producție, într-una din formele moderne ale sclavagismului și exploatării umane, unde, în numele progresului, nu era nicio problemă să lucreze copii de 10 ani – iar eu am experimentat acest lucru –, vârstnici de 70 ori chiar 80 de ani sau să „voluntarieze”, obligatoriu, evident, liceeni, studenți și soldați.

În lunile de primăvară, vară și toamnă, cei plătiți la normă – norma fiind, de multe ori, o zi-lumină de lucru, de la răsărit la apus – adunau 3-400 de lei pe lună. Toamna mai aveau dreptul la aproximativ 10% din recoltă. Practic, prin neplata muncii țăranilor români se ajungea la un nivel de impozitare de 70, 80 ori chiar 90%.

Care au fost beneficiile de pe urma unei asemenea taxări aberante? Copiii le-au plecat la oraș, școlile au început să se degradeze, dispensarele să funcționeze pe avarie, iar drumurile comunale să se transforme în tranșee. În schimb, s-a construit această Casă a Poporului, în care ne aflăm și noi acum. La ce bun?

## Stimate colege și stimați colegi,

S-a schimbat ceva după 1990? Terenurile agricole, pășunile, pădurile au fost restituite cu țârâita, atunci când au fost restituite și nu au ajuns cu japca în mâinile noii elite politice și ale profitorilor din jurul acesteia, școlile cad în ruină, părăsite de cei din urmă dascăli din zona rurală, pe dispensare cresc bălării, clădirea spitalului în care m-am născut, din comuna Ilia, stă să se prăbușească de la o zi la alta, iar drumurile și ulițele au rămas la fel cum le știam din copilărie, bune să te poți juca de-a v-ați ascunselea prin ele.

Cu gândul să pună mâna cât mai pe nimic pe terenurile lor sau, pur și simplu, din prostie și/sau incompetență, nu s-au obosit prea mulți guvernanți să-i învețe pe țăranii români beneficiile unor asocieri reale, cum să se unească și să aplice pentru fondurile europene, pentru microîntreprinderi de