Corneliu Ciontu

Vã propun sã începem. Bunã dimineaþa ºi o zi bunã la toatã lumea!

Având în vedere cã sunt 28 de înscrieri, vã rog foarte mult sã vã concentraþi intervenþiile, ca sã putem da posibilitate tuturor celor înscriºi.

Îl invit pe domnul Cristian Sandache sã ia cuvântul. Se pregãteºte domnul Vlad-Gabriel Hogea.

## Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Nicolae Titulescu scria în anul 1937 cã ”atitudinea României faþã de Rusia exclude dintr-un început ideea neutralitãþii. Nu putem fi decât ori duºmanii, ori prietenii uriaºului statÒ.

Pornind de la aceastã observaþie, relaþia dintre România ºi Republica Moldova trebuie interpretatã astãzi din perspectiva realismului politic ºi a interesului superior al statului român.

O astfel de relaþie nu poate, bineînþeles, sã excludã componenta afectivã, fie ºi pentru faptul cã suntem descendenþii aceluiaºi trunchi istorico-lingvistic.

Românii din Basarabia trec printr-o etapã istoricã nefastã. Sufleteºte nu putem sã rãmânem nepãsãtori vizavi de aceastã situaþie. În acelaºi timp, însã, diplomaþia presupune raþiune ºi spirit de prevedere, iar, de regulã, afectivitatea trebuie cenzuratã. Aceasta nu înseamnã mai puþin patriotism, cum greºit considerã unii.

Acelora care acuzã Partidul Social Democrat de absenþa sentimentului naþional când este vorba despre românii din Republica Moldova le reamintim exemplul vieþii lui Nicolae Titulescu, acuzat la vremea sa de prosovietism din simplul motiv cã dorea normalizarea relaþiilor cu Rusia.

Nu putem accede în structurile instituþionale ale Vestului, adoptând o atitudine belicoasã faþã de Est. Or, când spunem ”EstÒ ne gândim la influenþa geopoliticã a Rusiei în aceastã parte a Europei.

Nu suntem mai puþin români dacã acceptãm ca prioritate ideea integrãrii europene nu ca pe un moft, nu ca pe un lux inutil, ci ca pe o garanþie a reintrãrii în normalitate.

Cei care au murit în închisori au fost torturaþi sau marginalizaþi, cei care au stropit cu sângele lor strãzile oraºelor României în decembrie 1989 au visat, în fapt, la libertate, normalitate ºi prosperitate.

Politica externã a unei þãri nu poate fi orchestratã nici pripit, nici pasional. Istoria nu este o dogmã sacrosanctã, ci o permanentã încercare de a explica o anumitã realitate. Precum jucãtorul experimentat ºi abil în faþa unei table de ºah, astfel ºi diplomaþia româneascã a prezentului este nevoitã a concepe miºcãrile cele mai înþelepte, soldate cu cele mai mari avantaje pentru þarã.

Nici o revendicare fundamentalã nu se mai poate realiza astãzi prin fier ºi sânge. România nu este Prusia lui Frederic al II-lea, nici Germania lui Bismark, iar anul este 2002, ºi nu 1780 sau 1871.

Sã fim realiºti ºi chiar dacã nu ne manifestãm astãzi zgomotos ºi spectaculos, nu înseamnã cã ne iubim mai puþin þara decât alþii.