Nicolae Giugea

„Va rămâne Dragnea singurul producător român de mititei?”

Miercurea trecută, Institutul Național de Statistică a prezentat niște cifre care au scăpat până și vigilenței deosebite a presei din România. Poate că unele informații

par a fi mai puțin importante decât altele, însă INS ne-a spus că la data de 1 decembrie 2017 efectivele de bovine, de porcine și de păsări au scăzut puternic față de 1 decembrie 2016. Bun! O să spuneți că nu este grav, că nu ar trebui să ne îngrijorăm, căci ne salvează importurile. Oare chiar așa este? Să vă dau numai câteva exemple. Față de anul anterior, 2016, numărul de porci a scăzut într-un singur an cu 302.000, numărul de bovine a scăzut cu aproape 39.000 și numărul de păsări ouătoare adulte a scăzut cu 2,5 milioane de capete.

Dacă urmărim aceste cifre, înțelegem de ce prețul de consum pentru ouă a crescut enorm în ultima perioadă, de ce prețul plătit de populație pentru unt și brânzeturi a crescut și de ce carnea de porc a devenit un lux. Analizând această evoluție, oricine poate constata că numai în anii ’90 zootehnia românească a mai trecut printr-un declin atât de abrupt. Mai mult, toate acestea se întâmplă în contextul în care Guvernul a promovat tot felul de programe, cu titluri pompoase, care nu par că ar avea vreun efect favorabil asupra crescătorilor de animale din România.

Au trecut mai mult de zece ani de la aderarea României la Uniunea Europeană și crescătorii români de animale nu au fost sprijiniți în mod real să devină competitivi și să poată face față concurenței foarte puternice care vine din Uniunea Europeană. Guvernele și miniștrii s-au lăudat că au acordat subvenții _per capita_ , însă toate politicile guvernamentale s-au oprit aici. Investițiile reale au lipsit cu desăvârșire, iar politicile menite să asigure o concurență reală pe piața locală nu au interesat pe nimeni.

Cum să fii competitiv dacă materiile prime din agricultura românească sunt printre cele mai scumpe, iar, atunci când crescătorul român de animale vrea să-și vândă produsele pe piața locală, se lovește de tot felul de piedici: taxa de raft la supermarket, discounturi obligatorii pe care crescătorii trebuie să le facă pentru marile rețele de magazine, închideri pe bandă rulantă a sistemelor de abatorizare, sub pretexte care mai de care mai absurde?

De la domnul Daea nu am vreo speranță că Domnia Sa ar putea să înțeleagă problemele crescătorilor români de animale, dar să mai poată furniza și soluții rapide la criza pe care acest sector o traversează! O să vă surprind însă, speranța mea se îndreaptă spre un crescător de porci de succes, care a beneficiat cu vârf și îndesat de tot felul de ajutoare financiare venite de la Uniunea Europeană și care nu pare a fi afectat de vreo problemă. Cum cine? Domnul Dragnea! Domnul Liviu Dragnea nu pare să fie afectat nici de slaba atragere a fondurilor europene, pentru că la fermele Domniei Sale fondurile merg șnur. Fermele domnului Dragnea nu par să fie afectate nici de concurența europeană, nici de problema nutrețurilor și a materiilor prime, nici de cea a valorificării produselor finite. Așadar este un fermier de succes, sprijinit de Guvern prin toate pârghiile.