Anghel Stanciu

Vã reamintesc cã suntem în cadrul unui amendament al grupului parlamentar, respins, care se gãseºte la poziþia 44, pagina 139 din raport, domnule preºedinte. Domnilor colegi,

Vrem sã precizãm cã grupul nostru parlamentar, în legislatura trecutã, a fãcut o serie de amendamente care sunt respinse ºi pe care le supunem atenþiei dumneavoastrã. Este vorba de acest alin. 7, mai este art. 43[1] ºi art. 51.

Aceste trei articole, alineate, împreunã cu art. 17, în concepþia Grupului parlamentar al Partidului România Mare, consfinþesc ºi reprezintã o oficializare în fapt a limbii maghiare, ca sã vorbim concret, ca a doua limbã oficialã. Îmi bazez afirmaþia pe proiectul Legii nr. 214/23.12.1993, pe care colegii noºtri l-au depus la Camera Deputaþilor, ca o lege care sã consfinþeascã autonomia, în înþelesul Domniilor lor.

Art. 6, în acest proiect de lege, precizeazã: ”În acele unitãþi administrativ-teritoriale în care persoanele aparþinând minoritãþilor naþionale sau comunitãþilor autonome sunt în majoritate numericã, ele pot exercita autonomia localã, iar prin asocierea acestora autonomia regionalã. În cazurile prevãzute în alineatul precedent, minoritatea respectivã poate folosi ºi limba maternã ca limbã oficialãÒ.

S-a renunþat la acest proiect de lege, pe care vi-l putem pune la dispoziþie, este public, este existent la Camerã, în arhivã, ºi se insereazã din acest proiect de lege, pe legi specifice, capitole din ea. Finalitatea este cea pe care nu o ascund colegii noºtri, nu este nici un

fel de problemã: este autonomia teritorialã care ia fiinþã prin asocierea administraþiilor publice locale, ca o comuniune de interese ºi cu un statut special, pe care-l precizeazã în programul Domniilor lor.

Noi nu avem nici o obiecþiune în sensul cã Domniile lor cer ºi urmãresc aºa ceva. Ceea ce constatãm la materialul ce însoþeºte aceastã lege, la materialul oficial, este cã utilizarea limbii materne, ºi se iau toate þãrile la rând, aici, probabil cã-l cunosc ºi dânºii materialul, este înaintat de domnul Teodor Meleºcanu, ca ministru de externe, ce se întâmplã în toate þãrile. Numai þãrile federale au limbi oficiale. Aceste þãri, în care existã comunitãþi autonome, de exemplu la Spania, unde situaþia minoritãþilor este reglementatã prin legi organice, Þara Bascilor, Catalonia, Andaluzia, Galicia, Navara, Valencia, Canare ºi, în acestea, limba respectivã Ð catalanã, bascã, galegã Ð se foloseºte în învãþãmânt, în mijloacele de informare scrise sau vorbite, în administraþie ºi justiþie. Deci aici ºi acesta este þelul, al autonomiei, ºi modelul pe care, dupã pãrerea noastrã, distinºii noºtri colegi îl urmãresc pas cu pas, inserând acest element.

Noi credem cã se contravine Constituþiei, deoarece Constituþia, respectiv Constituanta, permite folosirea limbii materne în învãþãmânt ºi în justiþie. În administraþie, Constituþia nu o permite, iar limba oficialã este una singurã, limba românã.