Petru Șerban Mihăilescu

Vă repet, nu am o părere total negativă despre ce se întâmplă. Nu pot însă să sprijin nicio modificare în care nimeni din partea autorităților – de 7 ani! – nu a spus nimic. Este bine că avem centre de plasament, cu câți copii or mai fi acolo, este bine că avem asistenți maternali sau ce mai facem acolo? E bine că ne ocupăm de cei din centrele de plasament după 18 ani? Este bine că e un program de convingere a mamelor să nu-i părăsească? Habar nu avem! Și datele lipsesc.

Și atunci, mă concentrez doar pe acest element de adopție, indiferent dacă este internă sau internațională, pe care nu voi putea să-l mai stăpânesc, dacă îi dau drumul, stimați colegi. În momentul în care sunt anumite formulări de genul părintelui care stă în străinătate, dar el este tată într-un anume fel... Asta înseamnă că vine, face cu cetățeanul străin copilul aici și îl ia fără nicio problemă. Se poate face și pe cale legală, printr-o căsătorie.

Nu mai pomenesc despre problemele noastre de natalitate pe care le avem. Mie mi se pare insuficient studiată această problemă, și nu un studiu teoretic, ci insuficient analizate consecințele unui asemenea act. Aș simți nevoia unei dezbateri mai largi, să nu reținem toată atenția, să vedem dacă cele câteva amendamente și doar cele câteva modificări au schimbat în bine sau în rău această lege.

Deocamdată, nu sunt convins că e bine, dar e un punct de vedere personal și rog colegii să se aplece cu multă atenție asupra acestui sistem. Noi am făcut legea în doi ani, am stat cu ea la Bruxelles un an, și cred că am făcut un lucru bun. Nu m-aș repezi să modific o asemenea reglementare foarte, foarte rapid.

Vă mulțumesc _. (Aplauze.)_