Valeriu Todirașcu

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Întrebarea de astăzi este adresată domnului Nicolae Bănicioiu, ministrul sănătății.

Stimate domnule ministru,

În urmă cu 10 luni, adresam ministrului de atunci o interpelare în care comunicam faptul că, în domeniul diagnosticului de laborator, se deturnează de la pacienți peste 40 de milioane de euro anual.

Până în prezent, nu am primit niciun răspuns la acea interpelare, iar deturnarea celor peste 40 de milioane de euro anual continuă și în prezent prin următoarele două căi:

– prima, prin faptul că analizele de laborator considerate a nu fi urgente sunt în continuare efectuate de către spitale cu costuri mult mai mari atât față de prețul subcontractării acestora de pe piață, cât și față de tariful decontat de Casa de Asigurări, prin ambulatoriu, către laboratoarele care au preluat, prin externalizare, laboratoarele publice;

– a doua cale, prin faptul că analizele considerate a fi eficiente economic sunt externalizate nejustificat, împreună cu cele ineficiente economic, și apoi sunt decontate de Casa de Asigurări la tarife mult mai mari, din ambulatoriu, decât costul în regia proprie a spitalelor. Deturnarea banilor pacienților ar putea fi stopată prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1.384/2010, care aprobă contractul de management de administrare a spitalelor, care menționează, printre altele, obligațiile managerului spitalului: „negociază și încheie, în numele și pe seama spitalului, protocoale de colaborare și/sau contracte cu alți furnizori de servicii pentru asigurarea continuității și creșterii calității serviciilor medicale”, „identifică, împreună cu consiliile de administrație, surse suplimentare pentru creșterea veniturilor spitalului, cu respectarea prevederilor legale”.

Însă este necesară completarea acestui ordin cu câteva definiții și precizări suplimentare, care să răspundă la întrebările pe care le formulez mai jos și pentru care, în temeiul Regulamentului Senatului și Legii nr. 544/2001, vă solicit să-mi comunicați răspunsul dumneavoastră în scris:

1. Care este, în viziunea Ministerului Sănătății, definiția corectă a analizelor de laborator care fac parte din categoria celor urgente și a celor ineficiente economic?

2. Considerați că analizele de laborator definite de Ministerul Sănătății ca fiind neurgente se justifică a fi externalizate pentru a fi decontate apoi prin ambulatoriu la prețuri mai mari, conform tarifelor din Ordinul nr. 886/2006, atunci când costul acestora este mai mic în regia proprie a spitalului?

3. Considerați că restul analizelor de laborator, care sunt definite de Ministerul Sănătății a fi neurgente, pot fi subcontractate de pe piață atunci când prețul subcontractării este mai mic decât costul în regia proprie a spitalului și inclusiv decât tariful decontării prin ambulatoriu, menționat în Ordinul nr. 423/2013?

4. Care analize de laborator din lista celor decontate prin ambulatoriu, conform Ordinului nr. 423/2013, sunt considerate de către Ministerul Sănătății a fi urgente și nu pot fi subcontractate de pe piață, pentru care se justifică costul foarte mare în regia proprie a spitalului din motiv că nu se respectă condiția emiterii rezultatelor în mai puțin de 24 de ore de la recoltare pentru a nu întârzia aplicarea tratamentului corespunzător?