Petre Daea

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Sigur, este o propunere care se încadrează în rigorile regulamentului și, dacă cel de față a vorbit până acum de respectarea legii, evident că nu poate avea, din acest punct de vedere, o altă opinie vizavi de propunerea pe care a făcut-o colegul nostru.

Însă vreau să vă aduc la cunoștință – și plenul trebuie să hotărască – câteva aspecte care derivă din retrimiterea la comisie.

Nu se poate la comisie – opinia subsemnatului – să se opereze modificări esențiale.

În al doilea rând, trebuie să luăm în seamă că este o ordonanță de urgență și că ordonanța aceasta a început să-și facă efectul. Dacă noi o retrimitem la comisie, creăm inițiatorului, în speță Guvernul, sentimentul că poate să treacă acest act normativ și că nu-i niciun fel de problemă dacă astăzi se operează pe baza ordonanței cu modificările încorporate în ordonanță. Se dă acest sentiment și se merge în față.

Legal, autoritatea în cauză operează cu modificări, timpul așază structurile și prevederile din ordonanță, ca după câtva timp să avem, zic eu, în mod firesc, alte măsuri legislative.

Curtea Constituțională, spre exemplu, dacă ea ar fi sesizată, nu ar putea să treacă cu vederea aceste aspecte pe care Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări le-a învederat în momentul în care a dat avizul. Și facem un rău Guvernului, facem un rău sistemului, lăsăm în stare de ambiguitate întreg sistemul.

Stimați colegi, citez din memorie – asta înseamnă că am lecturat și am intrat în corpul legii –, abrogi un articol și lași să opereze alt articol al legii. Sincer, credeți-mă că în sistem sunt foarte multe voci care nu înțeleg despre ce vorbim.

Și dacă retrimitem la comisie, și dacă plenul, prin vot, stabilește acest lucru, evident că noi, cei care suntem aici, în sală, și corpul acesta lucrativ al comisiei, ne vom subordona votului. Dar obiectivul este îndeplinit? Nu.

O greșeală nu se reface prin altă greșeală. O greșeală se retează în momentul în care ea s-a produs, pentru a nu crea alte efecte în lanț care pot să aducă în discuție și credibilitatea celor care legiferează, și operativitatea, și gradul de consistență administrativă a Guvernului și, în fond și la urma urmei, poate să aducă în discuție corectitudinea noastră, a tuturor, față de actul de legiferare la care suntem cu toții chemați, dar cei de față au și dreptul, și obligația să stabilească cum.

V-am dat aceste amănunte – și o fac pentru prima dată, pentru că prezentările rapoartelor, de regulă, se fac în sumar, pentru că fiecare dintre noi are timpul și posibilitatea să le lectureze –, dar am făcut aceste precizări pentru a nu trece cu vederea o greșeală pe care, încă o dată, vă spun...