Adrian Pãunescu

Vã rog sã fie liniºte! Nu mã încurajaþi

cu voce tare, pentru cã mã strãduiesc sã fiu cât mai exact ºi nu pot glumi cu asta. Aflãm din aceeaºi bãtãlie, din pãcate, dusã chiar de U.D.M.R., cã trebuie sã restituim ceangãii maghiarimii. Ceangãii nu vor sã fie maghiari, dar U.D.M.R.-ul vrea ca între maghiari sã fie neapãrat ºi ceangãii.

Toate aceste provocãri trebuie sã înceteze! Toatã aceastã luptã împotriva consecinþelor Trianon-ului a început sã ne cam scârbeascã.

Pe de o parte, se conlucreazã cu partidul de guvernãmânt ºi se obþin tot felul de privilegii Ñ cã, uneori, sunt ele mai mult decât drepturi Ñ, pe de altã parte, în penumbra unei prese neruºinate ºi cu concursul unor lideri pe care, spre salvarea de ridicol sau de pedeapsã, ceilalþi îi numesc radicali, se atacã date fundamentale ale Þãrii Româneºti, ale Constituþiei României ºi ale drepturilor noastre în lume. Noi nu putem sã ne apucãm o datã, în sfârºit, de treaba pentru care ne-am asumat aceastã rãspundere, cã avem de întors capul în permanenþã ºi de trãit în oglinzile retrovizoare. Nu, domnilor, asupra problemei Transilvaniei nu putem discuta la nesfârºit! Lãsaþi-ne în pace, lãsaþi-vã în pace, sunt cetãþeni ai aceleiaºi þãri! Aveþi aceleaºi obligaþii! Trebuie sã scoatem acest popor din marasm, din mizeria în care se aflã!

Ei, nu! În permanenþã suntem determinaþi, suntem obligaþi sã ne ocupãm de recucerirea unor cuceriri deja cucerite. Noi nu vom accepta niciodatã sã negociem cu cernealã ceea ce s-a plãtit cu sânge! Faptul de la Sfântu Gheorghe nu e o glumã. Nu e iniþiativa unui biet primar oligofren care-ºi confundã desuurile personale cu steagul naþional. Nu! Ceea ce se întâmplã acolo devine fapt semnificativ, dacã liderii formaþiunii din care face parte primarul de Sfântu Gheorghe Ñ U.D.M.R. Ñ nu iau atitudine hotãrâtã, nu-i retrag încrederea acestui om care ultragiazã istoria ºi însemnele României. Este momentul istoric în care s-a dat, dupã pãrerea mea, excesiv privilegiul de a se ieºi, în anumite momente de sãrbãtoare, unor minoritãþi cu steagurile lor. Eu nu cred cã sunt steagurile lor. Eu cred cã sunt steagurile majoritãþii din care ele s-au rupt ºi cã ele au nostalgia acelei majoritãþi. ªi cred cã un prim pas de cedare a dreptului ca steagul tricolor românesc sã se afle pe primãria din Sfântu Gheorghe stã ºi în îngãduinþa ca la sãrbãtori, în România, sã fluture mai multe steaguri naþionale în jurul frunþilor oamenilor cuprinºi de sãrbãtoare. Dar, în fine, nu vreau sã discut la nesfârºit lucruri care s-au petrecut. Le las sã-ºi arate valabilitatea sau otrava.

Spun cu claritate: trebuie sã dovedim cã suntem nu numai niºte mânuitori de vorbe, ci ºi niºte apãrãtori de legi ºi cã atunci când suntem batjocoriþi, când mama e scuipatã în ochi de un ticãlos, el trebuie sã plãteascã, iar partidul sãu trebuie sã ia atitudine. ªi trebuie sã ia atitudine nu verbal, nu demagogic, cum a fãcut cu un coleg, un domn S—gor Csaba, pe care, în momentul când a cerut sã se poarte doliu pentru Ziua Naþionalã a României, l-au pedepsit groaznic: nu mai e secretar al grupului. Vã daþi seama în ce suferinþã l-au bãgatÉ Nici Iov nu a suferit atâtÉ Trebuie, în fine, seriozitate! Trebuie sã începem ca între noi sã nu mai facem cu ochiul! Nu avem de glumit asupra unor lucruri sacre! Dacã nu avem aceastã credinþã, nu avem ce cãuta aici! Dacã nu reuºim sã eliberãm România de teroriºti de acest fel, de acte de terorism de acest fel, de provocãri de acest fel, sã ne fie ruºine! Sã ne fie de-a pururea ruºine cã am acceptat aceastã politicã în forþã faþã de noi, cei majoritari!