Nicolae Vãcãroiu

Vã rog sã-mi permiteþi o clarificare pentru cã acest articol este de mare importanþã pentru ce urmeazã dupã aceea în restul reglementãrilor din proiectul de lege.

Art. 3 indice 1 trebuie privit în paralel cu art. 3 nou, de mai jos.

Deci care a fost ideea de fond în dezbaterea care a avut loc ºi în Comisia pentru privatizare, ºi în discuþiile cu Ministerul Agriculturii, cu Academia ºi, bineînþeles, în cele douã comisii?

S-a þinut seama de faptul cã o serie de bunuri care se aflã la ora actualã în proprietatea acestor I.A.S.-uri au durata de amortizare sub durata de concesionare. Mã refer în mod expres la bunurile mobile, de natura

tractoarelor, utilaje agricole, în general, biroticã, calculatoare, birouri º.a.m.d.

De regulã, amortizarea lor se situeazã între 5, 8, maxim 10 ani de zile, în timp ce durata de concesionare este de 15Ñ25 de ani.

În consecinþã, aceste bunuri, noi am propus Ñ ºi am fost toþi de acord ºi în comisie Ñ sã facã parte din capitalul social, ºi cel care ia în concesiune o suprafaþã de teren pe 15Ñ25 de ani automat se obligã sã cumpere aceste utilaje ºi sã devinã proprietar asupra lor, urmând ca la expirarea perioadei de concesiune, dacã nu se prelungeºte concesiunea, bineînþeles, cel care va veni dupã el ºi devine beneficiar al concesiunii sã poatã relua imediat ciclul de producþie, nefiind o problemã dotarea cu mijloace mobile: mã refer la aceste tractoare care pot fi... merge pe sistemul de prestãri de servicii sau achiziþii...

La art. 3 nou am precizat expres cã nu se cuprinde în capitalul social tot ce înseamnã bunuri imobile: clãdiri, depozite, secþii de vinificaþie, de prelucrare, care se aflã pe terenul care aparþine domeniului public al statului ºi, conform regulilor generale, urmeazã regimul juridic al terenului.

Deci durata lor de amortizare este, de regulã, între 80 ºi 120 de ani. În acelaºi timp, sunt mijloace de producþie obligatorii care condiþioneazã utilizarea terenului... ºi nu pot face obiectul, prin includerea în capital social, al privatizãrii, al vânzãrii, pentru cã am avea urmãtoarea situaþie: Vine o persoanã fizicã sau juridicã ºi cumpãrã Centrul de vinificaþie de la Odobeºti care este în mijlocul suprefeþei viticole, cu sediu, cu tot ce mai are acolo dotare, cu silozuri º.a.m.d. ºi ia ºi în concesiune pe 10, 12, 15 sau 20 de ani. Dupã patru ani de zile renunþã la concesiune una din pãrþi sau agenþia îl atacã în justiþie cã nu a respectat regulile jocului, i se anuleazã concesiunea, dar el rãmâne proprietar pe secþia de venificaþie ºi devine un fel de monopol asupra celui care va dori sã concesioneze ulterior. Separat de asta, clãdirea având o duratã de amortizare, ºi de regulã bunurile imobile Ñ de peste 80Ñ90 de ani, ea face faþã la 3Ñ4 cicluri de cencesionãri.

Deci vrem sã facem o lege bunã, dorim ca toate aceste I.A.S.-uri sã lucreze într-un regim privat eficient ºi sã eliminãm tot ce înseamnã corupþie, furturi ºi ce se întâmplã în I.A.S.-uri, dar trebuie sã facem o gândire logicã, aºa cum s-a întãmplat, de altfel, în toate þãrile aflate în jur în tranziþie.