Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Moțiunea simplă „Din nou cu tancul peste Justiție – ministrul Cătălin Predoiu”.
Domnule președinte al Camerei Deputaților, Doamnelor și domnilor deputați,
Domnule ministru al justiției,
După masacrul făcut de PSD–ALDE–UDMR asupra justiției, după ce în cursul anului trecut toate proiectele de reformă din justiție au fost sabotate din interior de către UDMR, cu complicitatea parșivă a unor lideri PNL și mai ales a președintelui Iohannis, suntem acum în etapa în care opera lui Dragnea e desăvârșită de Klaus Iohannis, iar rolul lui Florin Iordache este preluat de Cătălin Predoiu.
Ce a lăsat în urmă PSD am văzut cu toții. Niște legi ciopârțite, instituții concepute și folosite ca instrumente împotriva magistraților curajoși, profesioniști și integri*, lupta împotriva corupției sabotată din toate direcțiile. PSD a acționat pe față, la vedere. La fel și UDMR. Diatribele isterice ale lui Nicolicea, Șerban Nicolae, Iordache, Márton Árpád împotriva DNA ne sună încă în ureche.
În vremea asta, Cătălin, viclean copil de case mari, împărătești, își exersa rolul. Un rol de așa-zis „oponent” al celor care măcelăreau legile justiției. Cătălin Predoiu, PNL, Iohannis au jucat rolul apărătorilor justiției independente, pentru ca apoi să se sucească și să se alieze exact cu aceia pe care îi criticaseră cu patimă. Și nu doar că s-au aliat, ci au arătat tuturor că le conveneau de minune și lor legile promovate de PSD.
Desființarea SIIJ cu refacerea competențelor DNA n-a fost bună pentru ei, procedura de numire a procurorilor de rang înalt care respecta recomandările GRECO n-a fost bună, trecerea poliției judiciare în subordinea parchetelor n-a fost acceptată, reformarea CSM nici ea nu a fost pe placul lor. Dar a fost bună legea lui Rădulescu „Mitralieră” de dezincriminare a unor fapte de evaziune fiscală, promulgată fără ezitare de președintele Iohannis. Și, iată, este bună pentru ei înlocuirea SIIJ cu un mecanism asemănător, dar mai nociv.
Prin programul de guvernare al USL 2.0 se promitea, culmea!, tocmai de către cei care au măcelărit legile justiției, corectarea legilor cu respectarea recomandărilor din cadrul MCV, a recomandărilor GRECO, a avizelor Comisiei de la Veneția, a deciziilor CJUE. Promisiuni mincinoase, de fațadă.
În realitate, și unora, și altora le convine bilanțul asupra stării justiției făcut acum, după atacurile furibunde la adresa justiției realizate prin legi strâmbe și prin campanii concertate, realizate prin trusturile de presă ale securiștilor și infractorilor*. Un bilanț întunecat care ne arată o magistratură demobilizată, timorată după sancțiunile aberante orchestrate de Inspecția Judiciară, condusă de cel al cărui mandat a fost prelungit politic prin OUG de PSD-iști.
Magistrații onești, care au îndrăznit să-i deranjeze prin soluțiile lor pe politicieni sau care au criticat proiectele de lege aberante sunt excluși din magistratură pentru fapte închipuite sau suspendați din profesie, în vreme ce aceia care au schelete prin dulapuri sunt protejați de SIIJ și vor avea imunitate în fața DNA și pe viitor.
Le convine multora liniștea transpartinică așternută peste subiectul justiție. Vor putea cu toții să facă ce știu ei mai bine să facă, fără să îi deranjeze nimeni. Sistemul de protecție, care a funcționat atât de eficient ani de zile în România, se reactivează acum.
Mulți politicieni își freacă deja palmele la gândul că vor putea cheltui după bunul-plac banii din buget, din PNRR sau din fondurile structurale, cu firmele lor sau ale prietenilor, fără să îi mai deranjeze nimeni. Iar dacă îi va deranja se va ocupa rețeaua.
Rețeaua aceasta nu este o invenție, ea a existat, a fost perfecționată de politicieni precum Cătălin Voicu. Rețelele infracționale prin care politicienii corupți erau protejați de unii judecători și procurori corupți au existat, au fost descurajate o perioadă de către DNA, dar acum se reactivează*. Miza e mare: miliarde de euro, din care mare parte pot ajunge în buzunarele găurite ale politicienilor. „Dom’ne, i-am rezolvat pe toți; dom’ne, unde n-a fost loc de rezolvat, am dat suspendare, n-a plecat cu pușcărie (...). În 3 ani de zile pot face toată rețeaua din România. Acuʼ, dacă pierdem alegerile, rețeaua e în funcțiune”, Cătălin Voicu, fost senator PSD, pe vremea când făcea și desfăcea ițe în politică și justiție, sub oblăduirea PSD.
Și, pentru că miza e mare, misiunea de asigurare a unui cadru normativ potrivit acestui obiectiv trebuia încredințată unui politician cu experiență. Un adevărat profesionist, un om care și-a dovedit capacitatea pe această poziție și pe alte poziții importante, așa cum generos îl descria Klaus Iohannis la preluarea mandatului de ministru al justiției, în noiembrie 2019. Un ministru uns cu toate alifiile, cum s-ar spune, plăcut deopotrivă de PNL-iști, de PSD-iști și de UDMR-iști, obișnuit cu compromisurile, serviabil și receptiv la solicitările venite din partea rețelei.
Ați ghicit, este vorba despre Cătălin Predoiu. Deținătorul celor mai multe mandate de ministru al justiției după ʼ89. Cel care, teoretic, a influențat cel mai mult justiția și care ne tot promite, de vreo 14 ani, că reformează justiția și ne scapă de MCV. Cam greu însă să faci reformă când nu ești dispus să tragi pentru reformă, ci mai degrabă pentru tine. Când obiectivul tău principal este acela de a ține cu ghearele de scaun, când ajungi să negociezi cu oricine și să faci orice compromis doar pentru a fi numit sau a te menține în funcție, când încerci să reformezi legislația penală negociind cu Hrebenciuc și având-o drept mâna ta dreaptă, la minister, pe Alina Bica, pe post de secretar de stat, e dificil să faci reforme, dar nu e greu să te pretinzi reformator.
Alina Bica – invitată să fie secretar de stat la ministerul condus de Cătălin Predoiu. Giorgiana Hosu – susținută să fie șef la DIICOT de Cătălin Predoiu. Nu vă spun nimic aceste „coincidențe”?
Din noiembrie 2021 Cătălin Predoiu s-a întors la conducerea Ministerului Justiției, pentru al cincilea mandat, să încununeze ceea ce a început încă din 2008 și a perfecționat în 2020: să dea o spoială peste gardul justiției și să o prezinte drept reformă.
Pentru a-și atinge scopul, Cătălin Predoiu și-a găsit repede aliat: cea mai antireformistă grupare din CSM, cu care se coordonează perfect; gruparea cere, el execută, cu avântul elevului arogant și impertinent, dar protejat de diriginte, profesorul de fizică. Atâta vreme cât dirigintele său își păstrează pârghiile asupra justiției, unele formale, altele informale, unele legitime, altele discutabile, cum ar fi numirea discreționară a procurorilor de rang înalt, compromisurile le sunt acceptabile. Ca și cum Iohannis ar fi veșnic pe această funcție, nu la ultimul mandat, și ca și cum înaintea sa nu au mai croit și alții legi pentru ei, de care au abuzat succesorii.
5 ani și jumătate petrecuți deja în scaunul de ministru al justiției nu i-au legat numele lui Cătălin Predoiu de nicio măsură curajoasă de reformă din justiție. Ba din contră, durata proceselor este extrem de mare; din punct de vedere logistic, instanțele și parchetele stau, în general, prost; dincolo de unele decizii CCR, direcționate politic, Codurile penal și de procedură penală au avut multe vulnerabilități.
La preluarea acestui mandat, ministrul Cătălin Predoiu avea predate, la cheie, proiectele de punere în acord a Codului penal și a celui de procedură penală cu deciziile CCR, cu etapa transparenței decizionale parcursă. Le-a îngropat în sertar și le-a lăsat acolo, în stilul caracteristic. Le va trimite Parlamentului cu puțin timp înainte de termenul-limită asumat în PNRR și ne va rămâne foarte puțin timp de dezbateri.
Este ministrul care a numit-o pe Giorgiana Hosu la conducerea DIICOT, în dispreț total față de Secția de procurori a CSM, față de asociațiile respectate ale magistraților și de opinia publică. Cătălin Predoiu spune că a fost corectă numirea și că nu regretă nimic. Dosarul „10 august” era cât pe ce să fie îngropat, dar ce are a face? Și a mai făcut și alte numiri în dispreț față de avizele Secției pentru procurori și față de recomandările Comisiei Europene, pentru care Cătălin Predoiu a fost criticat în raportul Comisiei Europene din cadrul MCV. I-a păsat cumva? Nici vorbă! Merge înainte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Vorbește sforăitor despre lupta împotriva criminalității organizate, făcându-se că uită că, din cauza sa, conducerea DIICOT este în interimat de aproape un an și jumătate. De unde, în toamna anului 2019, era o urgență numirea conducerii la DIICOT, acum, după atâta timp, nu mai este urgență. Sigur, ideal este să ai adoptată o nouă procedură de numire, conformă cu recomandările GRECO. Dar, dacă nu o ai, ce faci? Stai pe loc? Soluția este să începi selecția pe legea actuală, cu respectarea avizului Secției pentru procurori a CSM, potrivit recomandării din cadrul MCV.
Legea avertizorilor de integritate, care trebuia adoptată până la 17 decembrie pentru a evita procedura de infringement, a fost ținută la minister, blocându-se, totodată, și propunerea legislativă depusă deja în Parlament. Așa este ajutată lupta împotriva corupției de către ministrul Cătălin Predoiu.
Grupul de lucru de la Ministerul Justiției înființat pentru redactarea proiectului de lege privind „DNA-ul pădurilor” a fost abandonat de către ministrul Cătălin Predoiu, pentru că
este bine cum este acum. Sistemul pus la punct de Predoiu a fost foarte eficient până acum și a dat roade, trebuie continuat cu el. Dincolo de orice ironie, lucrurile sunt foarte triste și se pare că drujbarii României au proptele foarte sus puse*.
Sigur, poți să te scuzi și să spui că e misiune grea să reformezi justiția împreună cu PSD, dar, dacă știi că nu poți face asta, nu ești obligat să accepți funcția de ministru doar pentru a deține această titulatură și pentru a te face părtaș la o mascaradă. Iar dacă totuși ai acceptat cu bună-credință această funcție măcar ar trebui să încerci să îți folosești experiența și calitățile de politician pentru a găsi o soluție rezonabilă și pentru a-i convinge și pe ceilalți de importanța ei. Cătălin Predoiu nici măcar nu a încercat să obțină susținere pentru proiectul de desființare a SIIJ cu refacerea competențelor DNA și DIICOT. Pur și simplu, s-a ascuns în spatele pesediștilor, a făcut jocurile celor care se opun reformei din justiție și ne-a oferit SIIJ-ul prelucrat și învelit în alt ambalaj.
De ce am intitulat prezenta moțiune „Cu tancul din nou peste justiție”? Pentru simplul motiv că asaltul de astăzi asupra justiției seamănă izbitor de mult cu cel din legislatura trecută, realizat sub coordonarea lui Dragnea.
Așa-zisa „desființare” a SIIJ ascunde în realitate înlocuirea unei probleme cu o altă problemă și mai mare. Deși ar fi trebuit să fie într-adevăr subiectul principal, desființarea formală a SIIJ devine o chestiune marginală. Subiectul principal a devenit atacul asupra DNA și ce se pune în locul SIIJ.
Ca și acum 4-5 ani, puterea forțează cu un proiect nociv, inventat peste noapte și creat în aceleași laboratoare. Este adevărat, despre înființarea și desființarea SIIJ discutăm de ani de zile. Desființarea SIIJ ar trebui însoțită de restabilirea situației anterioare, de vreme ce se recunoaște că înființarea SIIJ a fost o greșeală. Problema este că PSD, UDMR și bună parte din PNL* consideră că înființarea SIIJ a fost justificată, prin urmare, SIIJ trebuie înlocuită cu altceva asemănător, care să-i preia rolul.
Despre noul mecanism propus de ministrul Cătălin Predoiu însă nu am discutat suficient. Acest mecanism, asemănător cu ce exista în perioada Năstase–Stănoiu, a fost scos la lumină abia pe 21 ianuarie acest an, cu încălcarea flagrantă a termenului de 30 de zile lucrătoare, stabilit de Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, proiectul a fost înaintat Parlamentului fără a se organiza consultări de substanță cu sistemul judiciar, realizate prin convocarea și consultarea adunărilor generale ale instanțelor și parchetelor. Au existat doar discuții netransparente ale ministrului doar cu unii dintre membrii CSM, exact cu cei care au susținut și apărat în trecut SIIJ-ul, și cu unele asociații ale magistraților. După sesizarea firească a Comisiei de la Veneția din partea USR, pe care în mod normal ar fi trebuit să o facă ministrul însuși, acesta a făcut în așa fel încât să grăbească procedura, pentru a se asigura că proiectul lui va fi aprobat înainte să existe un aviz al Comisiei de la Veneția cu privire la noul mecanism.
Solicitările noastre de temporizare a procedurii până la emiterea avizului au fost respinse cu argumentul fals al existenței altor trei avize pe aceeași temă.* Aceste avize însă se referă la SIIJ și la restabilirea situației anterioare, nicidecum la noul mecanism propus de ministrul Predoiu. Mai mult decât atât, încercările noastre de a participa la discuțiile cu raportorii Comisiei de la Veneția purtate cu Parlamentul au fost blocate, așa cum nici Florin Iordache nu a îndrăznit în 2017 și 2018. Discuțiile precipitate din Comisiile juridice ale
Parlamentului și votul de pe o zi pe alta sunt, de asemenea, alarmante. Comisia Europeană ne-a impulsionat, prin recomandările făcute în 2017 și reluate an de an, să reparăm stricăciunile făcute în anii trecuți în justiție, dar a accentuat, în permanență, necesitatea asigurării transparenței și a predictibilității procesului legislativ, a consultării cu autoritățile relevante și cu părțile interesate în cadrul procesului decizional, mai ales cu privire la proiecte controversate vizând justiția.
Exact asta nu s-a întâmplat acum. Proiectul de înființare a noului mecanism de anchetare a magistraților a fost împins pe repede-nainte, deși în luna martie este foarte probabil să avem avizul Comisiei de la Veneția. *Recomandările Comisiei Europene sunt în sensul consultării Comisiei de la Veneția pe problemele spinoase care țin de domeniul justiției12, dar solicitarea USR, de anul trecut, referitoare la amendamentul introdus la Camera Deputaților care instituia o superimunitate pentru magistrați a stârnit mare nervozitate la Cotroceni și în zona conducerii PNL, deși solicitarea de aviz a reprezentat un gest firesc.
Dacă acel mecanism ar fi fost unul corect, în conformitate cu statul de drept, el putea fi păstrat în lege ca un compromis rezonabil. Da, acel mecanism era, poate, mai puțin nociv decât cel propus de Cătălin Predoiu și împins cu șenilele în Parlament, dar era și el, potrivit avizului Comisiei de la Veneția, unul foarte nociv.
De unde această disperare de a fugi de consultarea cu sistemul judiciar? De unde teama aceasta de avizul Comisiei de la Veneția? E simplu! Știți foarte bine că ceea ce propuneți acum este un mecanism greșit, strâmb, periculos și, prin tertipurile pe care le folosiți, vreți să ascundeți cât mai bine asta.
Pentru ce toate acestea? De ce se tem unii de DNA? Până la urmă, despre asta este vorba. S-a remarcat o unitate de parchet specializată pe anchetarea faptelor de corupție, autonomă, prin rezultate vizibile la nivel intern și internațional, pe care nu le-a mai avut anterior o altă structură a ministerului public, iar lucrul ăsta a deranjat grupurile de interese și rețelele infracționale formate din politicieni corupți și câțiva magistrați corupți.
Din păcate, mai nou, ministrul Cătălin Predoiu a preluat și a devenit deja portavocea antireformiștilor din sistemul judiciar, a publicațiilor unor turnători la Securitate și ale unor condamnați pentru corupție, aducând ca argument, în numele acestora, așa-zisele „abuzuri” ale DNA, pentru a slăbi lupta anticorupție, pentru a demola DNA și DIICOT. Nu vă așteptați ca ministrul Predoiu să și identifice punctual „abuzurile” DNA! Și-ar anula singur argumentația, din lipsă de dovezi, și ar trebui să recunoască faptul că e continuatorul ideilor lui Dragnea și Iordache, Nicolicea și Tudorel Toader. Nu vă așteptați nici să și le asume bărbătește! Nu, criticile la adresa DNA, chipurile, nu-i aparțin. Ministrul Cătălin Predoiu afirmă că doar a reținut și a transmis mai departe criticile și temerile altora, care i se par totuși suficient de importante, cât să-i fundamenteze proiectele legislative.
Orice om de bună-credință dacă identifică un abuz îl izolează și îl înlătură, nu generalizează, creând conștient impresia greșită că întreaga instituție anticorupție este abuzivă și are nevoie de corecții.
Cătălin Predoiu a ajuns în punctul în care nu mai dă doi bani nici pe ceea ce el însuși declară.
„DNA nu mai are competențe în domeniu, trebuie să le redobândească. Iar SIIJ nu are capacitate funcțională să protejeze sistemul de corupție și abuzuri. A demonstrat-o, pentru că este o «construcție» greșită din start”, Cătălin Predoiu, august 2021.
A redat cumva ministrul Predoiu competențele DNA prin proiectul de așa-zisă „desființare” a SIIJ? Nu. Nici măcar nu s-a mai sinchisit să stăruie, să folosească toate pârghiile pe care le are la îndemână. Dacă președintele Iohannis, în loc să ceară renunțarea la proiectul inițial de desființare a SIIJ cu refacerea competențelor DNA, ar fi dat un semnal în direcția asta, probabil că altfel ar fi stat acum lucrurile. Știm cu toții că președintele are încredere în Cătălin Predoiu. Cum a folosit ministrul Cătălin Predoiu acest as? Am văzut cu toții. DNA nu își redobândește competențele de a ancheta cazuri de corupție în rândul magistraților. Nici dacă vreun judecător de la CCR ar comite acte de corupție nu ar mai putea fi anchetat de DNA, pentru că a avut grijă Cătălin Predoiu să deschidă larg ușa celor care nu mai pot fi cercetați de DNA și de parchete specializate.
Este evident ce se urmărește: protejarea unor magistrați corupți și scoaterea dosarelor cu politicieni sau afaceriști corupți de sub competența DNA, pe motiv că în dosar apar și nume de magistrați, și trecerea lor la noua SIIJ, o caracatiță care va stăpâni întregul sistem de justiție.
Aici veți ajunge, domnule Predoiu, pentru că nu desființați în mod real SIIJ, ci creați o hidră mai mare și mai periculoasă! PSD nu poate decât să vă admire și să vă prețuiască; le duceți visul mai departe.
Și, nu, nu este vina USR sau a altcuiva că PNL are atâtea exemple de politicieni corupți. Este problema fiecărui partid pe cine promovează, pe ce criterii. Însă, de la un punct, este treaba justiției și a societății să reacționeze și să se apere.
Am propus modificarea procedurii de numire a procurorilor de rang înalt astfel încât să mai existe un filtru eficient între propunerea ministrului justiției și decizia președintelui, pentru ca președintele – azi Iohannis, mâine cine știe cine – să nu poată veni cu nominalizarea în plic. Ar fi nesănătos pentru democrația noastră ca o singură persoană să aibă o astfel de putere, fără niciun filtru din exterior. Este esența principiului separației puterilor în stat. Această propunere a fost făcută pornind de la recomandările GRECO și cele ale Comisiei Europene din cadrul MCV. A fost apreciată în ultimul raport MCV din vara anului trecut. Cu toate acestea, soluția a fost respinsă brutal de președintele Iohannis, care ține cu dinții de păstrarea actualului sistem.
Dincolo de unele diferențe de opinie, care țin de teorie și de viziunea diferită care poate exista asupra acestor mecanisme, ne-a atras atenția un paragraf dintr-un interviu dat de ministrul Predoiu în vara anului 2021, când a scăpat porumbelul: „Se propune deposedarea procurorului general de atribuții manageriale și transferarea lor către Secția de procurori. Dacă dai praful retoricii la o parte și tragi linie, rezultă că Ministerul Justiției vrea să conducă Ministerul Public, adică procurorii, neutralizând procurorul general, fie în mod direct, fie mijlocit de Secția de procurori a CSM. Mă întreb: nu e acesta un amestec al politicului în activitatea parchetelor? Sigur că este, la nivelul Ministerului Justiției. Cum rămâne cu controlul politic al activității parchetelor? Cine și de ce vrea să amenajeze și să conducă parchetele în perspectiva lui 2024?”
Această ultimă întrebare retorică adresată de către Cătălin Predoiu ne arată sistemul de gândire în care funcționează. Acela potrivit căruia cineva, respectiv un alt ministru al justiției, de la alt partid, ar vrea să controleze numirile procurorilor de rang înalt, pentru a amenaja și a conduce parchetele în perspectiva alegerilor care vor avea loc în 2024.
Este un sistem de gândire bolnav care, prin proiecțiile pe care le înfățișează, ne arată, de fapt, ce este în mintea acestor oameni și ce îi preocupă pe ei.
Așadar, temerea lui Predoiu, Iohannis și care or mai fi este ca, prin modificarea acestor proceduri de numire a procurorilor, să nu fie influențate alegerile din 2024. Pentru că ei așa funcționează, de asta sunt preocupați.
Teama asta bolnăvicioasă, care în mod normal nu ar trebui să existe pentru cineva care nu se simte cu musca pe căciulă, este nu doar alarmantă, ci și stupidă. Cum să influențezi politic niște alegeri – prin dosare fabricate, se înțelege din context –, câtă vreme tu propui tocmai ca ministrul justiției să poată fi oprit a face o anumită propunere de către Secția pentru procurori a CSM? Deci factorul politic să fie diminuat. Președintele își păstrează pârghiile, atributul numirii, putând refuza orice propunere nu este potrivită. Deci nimeni nu îi putea impune președintelui o anumită numire. Însă, e adevărat, nici președintele, om politic, nu ar mai putea veni cu o propunere în plic pe care să nu o cenzureze nimeni.
Chestiunea aceasta este foarte importantă pentru că ne arată viziunea lui Cătălin Predoiu, mai exact a actualului președinte, asupra modului în care politicul poate influența mai ales anchetele penale. Această procedură este vârful aisbergului, pentru că, în viziunea ministrului Predoiu, procurorul general al României – propus de ministrul justiției și numit de președinte, cu un aviz anemic, consultativ, al Secției pentru procurori din cadrul CSM – ar fi urmat să aibă puteri sporite. Ca și cum acum nu ar avea suficiente pârghii. Se regăsește această idee și în proiectele inițiale ale lui Predoiu, s-a regăsit și în draftul inițial al Legii de desființare a SIIJ.
Așadar, cresc nemăsurat puterile procurorului general al României, desemnat eminamente politic, și asta se numește depolitizare de către ministrul Predoiu. Îți trebuie multă îndrăzneală să vii cu asemenea idei și justificări.
Cătălin Predoiu va rămâne în istoria justiției din România ca fiind ministrul care a atins apogeul în crearea unor categorii speciale: corupții speciali, care nu pot fi anchetați de DNA, nici de parchetele specializate.
Pentru ei ministrul Predoiu, cu avizul taberei antireformă din CSM, creează o structură națională, asemenea celei existente în perioada Năstase–Stănoiu, cu nucleu central și 15 filiale teritoriale. Poate fi denumită RIIJ, Rețeaua de investigare a infracțiunilor din justiție. În această rețea vor lucra doar procurori selectați de plenul CSM. Nu va fi concurs, nu va fi o competiție. Procurorii vor fi aleși pe recomandări și revocați după cheful unora, fără criterii obiective. DNA a avut succes și datorită autonomiei pe care o are față de Parchetul General. Procurorii anume desemnați de la Parchetul General se vor bucura de un fel de imunitate _de facto_ , ei nu vor putea fi anchetați decât de către colegii lor, oricare ar fi natura faptei comise. Se calcă în picioare principiul separației carierelor, judecătorii din CSM decid asupra carierei procurorilor, doar pentru că așa convine acum nucleului de putere din CSM.
De acum încolo oricine va putea spune: magistrații nu au încredere în DNA, pentru că au comis abuzuri. Eu de ce să fiu anchetat de DNA? Se deschide cutia Pandorei și vor exista și alte categorii de cetățeni care vor cere să fie și ei la fel de speciali precum magistrații și judecătorii CCR. Se păstrează mecanismul de preluare a unor dosare de corupție de la DNA, prin formularea unor plângeri șicanatorii împotriva unor magistrați. Sigur, cauza poate fi disjunsă, dar disjungerea e la aprecierea procurorului anume desemnat.
Prin acest proiect, DNA este slăbit, lupta anticorupție este slăbită. Cât timp a funcționat SIIJ, nici măcar un dosar de corupție nu a ajuns în instanțe. Spre comparație, cât timp DNA a avut competențe să ancheteze procurori și judecători a trimis în judecată, în medie, 10 magistrați pe an. 117 magistrați au primit deja o condamnare. Vi se pare puțin? Gândiți-vă că asta este doar partea văzută, dovedită în instanță.
Prea funcționau lucrurile, iar asta i-a speriat pe PSD-iști. În 2018 Dragnea și prietenii săi din sistem au gândit SIIJ, iar subordonații lui au validat-o în Parlament. Și de atunci e liniște.
Ministrul Predoiu a declarat în Comisia juridică a Camerei Deputaților – cităm: „Există cel puțin trei avize, dacă memoria nu mă înșală, emise de Comisia de la Veneția pe acest subiect.”
Nu, domnule ministru, memoria nu vă înșală, doar vă joacă feste. Sau, mai exact, mințiți prin omisiune. Există avize ale Comisiei de la Veneția privind SIIJ care critică existența SIIJ și proiectele prin care PSD, PNL, UDMR au tot încercat să mențină SIIJ și să acorde imunități sporite magistraților. Doar într-un singur aviz, din iulie 2021, Comisia de la Veneția felicită autoritățile din România pentru că vor să desființeze SIIJ și acesta este pentru proiectul din 2021, în forma propusă inițial, nu în cea modificată de Camera Deputaților. „Comisia de la Veneția salută intenția autorităților române de a reforma sistemul judiciar și de a restabili competența parchetelor specializate, cum ar fi DNA și DIICOT, și înțelege că primul pas urgent în această reformă mai amplă este de a desființa Secția specială pentru investigarea infracțiunilor din justiție”, paragraf 68, „Concluzii”.
În avizele din 2018 și 2019 Comisia de la Veneția critică înființarea SIIJ și recomandă desființarea acesteia și refacerea competențelor DNA și ale parchetelor specializate, subliniind că există temeri justificate că SIIJ poate fi folosită ca un instrument de intimidare și pentru a pune presiuni asupra judecătorilor și procurorilor. „Secția riscă să fie un obstacol în calea luptei împotriva corupției și a criminalității organizate”, se scrie în avizul Comisiei de la Veneția din 2019.
Reorganizarea SIIJ propusă de Cătălin Predoiu este contrară avizelor Comisiei de la Veneția și recomandărilor acesteia, precum și rapoartelor MCV și ale GRECO.
În raportul MCV din iunie 2021 se susține că „un motiv serios de îngrijorare îl reprezintă în special existența și funcționarea SIIJ” și că „SIIJ are în continuare un impact negativ asupra cazurilor de corupție la nivel înalt”.
Cum veți îndeplini obiectivul de ridicare a MCV, domnule Predoiu, când, în loc să desființați SIIJ, o faceți și mai mare, și mai periculoasă?
Ceea ce se întâmplă acum cu reorganizarea SIIJ este doar o parte din relele care stau să se pogoare peste justiție. Complicitatea ministrului Predoiu cu tabăra antireformistă din CSM nu este de bun augur. Conducerea menținută politic la Inspecția Judiciară nu este deranjată cu nimic, iar proiectele legilor justiției stau să fie promovate într-un larg consens antijustiție al coaliției PSD–PNL–UDMR.
Raportul MCV din iunie 2021 subliniază că hotărârea Curții de Justiție din 18 mai 2021 „oferă un cadru clar și o direcție clară în ceea ce privește reformele în curs, în vederea îndeplinirii în mod satisfăcător a obiectivelor de referință ale MCV, cu respectarea deplină a statului de drept
și a dreptului UE în general. Este esențial ca hotărârea să se reflecte în mod corespunzător în noua legislație care urmează să fie adoptată”.
Ce șanse sunt să se întâmple așa? Aproape spre zero. Până acum, ministrul Cătălin Predoiu a demonstrat, în ciuda declarațiilor sale, că nu poate sau nu vrea să respecte standardele europene, care, în mod obligatoriu, ar trebui aplicate și în România, de la aderarea la Uniunea Europeană încoace.
În loc să meargă pe drumul consolidării independenței justiției și al întăririi luptei anticorupție, ministrul Cătălin Predoiu bate palma cu antireformiștii și întrerupe cursul reformei în justiție. Văzând drumul pe care încearcă să ducă justiția din România și compromisurile inacceptabile pe care le face, constatăm că cea mai potrivită măsură pe care o poate lua acum ministrul Cătălin Predoiu este aceea de a-și da demisia din funcția de ministru.* Iar coaliția trebuie să se abțină a mai intra cu tancul peste acest domeniu vital pentru menținerea statului de drept, să înceteze să mai inventeze tot felul de mecanisme de protecție pentru corupți și să respecte angajamentele României cu privire la reformarea reală a justiției.
Marker
Cadru
Presa delegitimată en bloc ca fiind controlată de securiști și infractori.
„trusturile de presă ale securiștilor și infractorilor”
În context ↑
Vocevoce proprieMarkerCadru
Apelul este la standarde europene și statul de drept, universalizabile pentru întregul sistem judiciar.
„Recomandările Comisiei Europene sunt în sensul consultării Comisiei de la Veneția pe problemele spinoase care țin de domeniul justiției”