Ion Marcel Ciolacu

**:**

Vă voi spune câteva lucruri despre acest proiect și câteva gânduri despre furtuna creată în jurul acestui proiect.

Sunt convins că marea majoritate dintre dumneavoastră cunoaște foarte bine istoria recentă a acestui proiect, dar totuși merită recapitulată, dacă nu pentru noi înșine, măcar pentru stenogramă.

În 2018 a fost intens dezbătut și votat, cu mare majoritate, inclusiv cu votul colegilor care astăzi se află la guvernare, un proiect de lege, un cod administrativ, care a reglementat toate aspectele din administrația centrală și locală, inclusiv folosirea limbii materne acolo unde o minoritate etnică trăiește într-un număr semnificativ.

Acel act normativ a fost atacat de președintele Iohannis la Curtea Constituțională.

În sesizarea președintelui, în opt pagini și jumătate, era detaliat cum folosirea limbii materne în administrația publică locală, în condițiile stabilite de actul normativ, ar fi neconstituțională.

Părerea președintelui era că nici legea veche, Legea nr. 215/2001, din acest punct de vedere nu are... și nu era în conformitate cu Constituția.

Curtea a considerat că legea votată în 2018 în Parlament într-adevăr are elemente de neconstituționalitate, dar în niciun caz nu este vorba de articolele care reglementau folosirea limbii minorităților etnice în condițiile stabilite de lege. Și știți de ce, stimați colegi? Fiindcă erau perfect constituționale.

Este momentul să citim din Constituția României, art. 120 alin. (2): „În unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere semnificativă se asigură folosirea limbii minorității naționale respective în scris și oral în relațiile cu autoritățile administrației publice locale și cu serviciile publice deconcentrate, în condițiile prevăzute de legea organică.”*

Mai trebuie să precizăm că România a ratificat Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare și Convenția-cadru privind drepturile minorităților. Astfel, ambele au devenit parte a legislației naționale.