Paula Maria Ivãnescu

Vãd cã interesul a scãzut brusc, interesul colegilor, când se discutã despre o problemã vitalã a societãþii româneºti.

Se pune întrebarea: trãim cu picioarele pe pãmânt? Vedem care este realitatea? Vedem ce se întâmplã astãzi cu mii ºi mii de femei care n-au din ce trãi? Cu mii ºi mii de copile care pleacã din casele pãrinteºti de sãrãcie ºi de lipsã de educaþie, pentru a-ºi câºtiga o pâine într-un mod care pare ruºinos când vorbim, aºa, de la tribunã, dar care le asigurã lor, cel puþin o perioadã, bucata de pâine de care au nevoie?

Este vinovatã societatea, într-adevãr, cã nu oferã alternative, cã nu oferã alternativa câºtigãrii printr-o meserie din aceasta obiºnuitã, cã nu oferã cadrul legal pentru susþinerea familiei, creºterea copiilor ºi dezvoltarea relaþiilor între bãrbaþi ºi femei într-un mod legal ºi omenesc. Realitatea aceasta este. Multe dintre fetiþele care ajung în pragul adolescenþei, multe dintre tinere n-au decât douã alternative, de multe ori: cãlugãria ori prostituþia. Aceasta este realitatea. Ne facem cã n-o vedem ºi ea nu existã sau încercãm sã facem puþinã curãþenie în acest domeniu, cu toatã ruºinea care ne bate obrazul, cã am adus niºte fiinþe omeneºti, niºte femei din România în aceastã situaþie.

Trebuie sã mai þinem cont ºi de traficul de carne vie. Este o problemã care nu preocupã numai structurile specializate ale Ministerului de Interne. Este o problemã care trebuie sã ne preocupe pe toþi.

ªi atunci, ce avem de fãcut? Trebuie sã reglementãm ºi sã controlãm acest efect, acest fenomen cu efectele lui nenorocite care existã.

Doamna deputat, ºi o felicit cã a avut curajul, aºa cum am felicitat-o ºi pe doamna deputat Mariana Stoica în legislatura trecutã cã a avut acelaºi curaj, dar uite cã nu s-a finalizat nimic pânã în prezent, doamnele deputat se pare cã sunt mult mai curajoase în a vedea realitatea aºa cum este ºi încearcã sã limiteze efectele unui fenomen social, practic, social din România. Este foarte bine sã þinem sub control aceastã nenorocire care, de fapt, este salvarea pentru mii de fiinþe omeneºti, majoritatea femei, majoritatea foarte tinere. Trebuie sã þinem sub control, pentru cã atunci societatea va decãdea din ce în ce mai rãu.

Ce este rãu în a ºti cine practicã acest sport naþional, aceastã meserie, în a-i controla din punct de vedere sanitar efectele? Cine este împotrivã ca sã nu mai trãiascã pe spinarea acestor femei mii ºi mii de proxeneþi care o duc ca în rai, exploatând minore, femei tinere ºi cele care ajung sã trãiascã din asemenea ”meserieÒ?

Prin aceastã lege nu se va determina înscrierea în nomenclatorul de meserii al României prostituþia. Se controleazã acest fenomen. Se controleazã efectele nenorocite care au fãcut-o celebrã pe România în Europa. Bolile transmisibile sexual, ºi în mod special sifilisul, ne-au fãcut sã ocupãm primul loc în Europa. Ce bine cã suntem ºi noi o datã primii, nu?, ar spune cineva. Avem atât de multe cazuri de bolnavi de SIDA, copii nãscuþi cu SIDA din mame purtãtoare de SIDA. De ce sã nu controlãm? De ce sã nu punem la adãpost populaþia? Vrând-nevrând, acestea sunt lucruri omeneºti. Se întâmplã, chiar dacã sunt familii întemeiate, bune, frumoase, care se înþeleg.