Liviu Harbuz

„Valoarea de simbol a Marii Uniri transcende secolul și dă viață proiectului României moderne”

Momentele eroice, istorice ale neamului românesc au fost dictate de suferința acumulată, de preaplinul amarului și de forța de acțiune a românilor, și de mâna destinului. România a avut un destin aparte, care nu i-a dat răgazul, ca altor țări, să lucreze în tihnă proiecte, să construiască alianțe, să conteze pe prietenii istorice. Valurile istoriei ne-au aruncat în fața năvălitorilor, în brațele Fanarului, ne-au dus la porțile Imperiului Otoman, ne-au zvârlit în brațele otrăvite ale Răsăritului, din a cărui îmbrățișare ucigașă ne-am smuls pentru a merge către Apus. Vocația noastră de europeni a fost explicită de la Ștefan cel Mare, curtat de regatul Veneției și de franci, Mihai Viteazul a înfruntat curtea imperială austriacă, alți domni pământeni fiind sacrificați doar pentru că și-au iubit țara și poporul.

Iluminarea acestor înaintași a condus la momentul înălțător de la 1 decembrie 1918, anticipat de spiritul revoluționar, progresist, reformator al pașoptiștilor, care s-au întors de la Paris, Viena, München sau Roma cu o mai mare dorință de propășire a neamului și de întregire a țării.

Valoarea de simbol a Marii Uniri transcende secolul și dă viață proiectului României moderne, pliată pe normele democrației și ale economiei de piață. Unii ar fi tentați, cu cinism, să ne aducă aminte de înaintașii romani – _Ubi bene, ibi patria_ , folosind ca argument fals rătăcirea în tranziție a milioane de români care au ales calea străinătății pentru a trăi mai bine. Mai mulți bani, poate, dar nu la fel de multă dragoste, dor și drag de neamuri și locuri în care știm fiecare piatră și fir de iarbă. E vina noastră, a politicienilor, că nu adaptăm viteza ofertelor cu cea a cererii, adică nu am constituit acel climat care să permită ca și aici, la noi acasă, să se trăiască la fel „ca afară”.

Mai trebuie ceva și acest liant se cheamă unire, comuniune de idei și speranțe, solidaritate și generozitate, încredere și susținere a unor proiecte naționale, în ultimă instanță.

Unirea de la 1 decembrie 1918 a fost un act de voință și de conștiință, a fost un moment în care inteligența politică, iubirea de neam și țară, respectul pentru istorie și previziunea liderilor au fost puse în slujba exclusivă a interesului național. Așa se explică entuziasmul popular purtat atunci cu mândrie, recurent în fiecare an din cei 96 trecuți prin filtrul istoriei. Așa se explică sărbătoarea unică împărtășită de români, oriunde s-ar afla, oricum i-ar chema și oricare le-ar fi preocupările sau simpatiile. Unic și înălțător a fost momentul Unirii, unică este trăirea milioanelor de români uniți sub Tricolor, simbol peren al credinței în neam și țară.

La mulți ani, România! La mulți ani, dragi români!

## „Republica Moldova merge spre Europa”

Frații noștri de peste Prut au ales duminică, 30 noiembrie, drumul anevoios, dar sigur și victorios, spre civilizație, spre progres și bunăstare. Sfântul Andrei, ocrotitor al României și al românilor, a dat un semn că frații de sânge, cu aceeași inimă și aceeași credință, pot fi uniți în idealuri și pot alege calea cea dreaptă spre lumina și civilizația Europei.